Înalt Preasfințitul Părinte Teofan a fost întâmpinat de soborul de preoți și diaconi, dar și de conducerea Universității de Arte "George Enescu" în fața instituției. Corul "Floralia", dirijat de lect. univ. drd. Zamfira Dănilă Bucescu și prep. univ. Adrian Sârbu, a intonat cântarea "Pre Stăpânul" și Troparul Învierii. În Paraclisul cu hramurile "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir" și "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință" a avut loc slujba Parastasului pentru George Enescu, la 55 de ani de când a trecut la cele veșnice. La final, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a ținut un cuvânt prin care a evocat personalitatea marelui compozitor și legătura sa cu Biserica. "Într-un anumit context, Enescu a spus următoarele cuvinte: "Religia mea este muzica și muzica este religia mea". Pornind de la aceste cuvinte, adesea luate din context, și neanalizând complexa personalitate a celui comemorat astăzi, s-a crezut că Enescu s-ar fi îndepărtat de rădăcinile sale adânc ancorate în Biserica Ortodoxă. Un cunoscător al vieții sale amintește că în codul său genetic a păstrat o evidentă legătură cu Biserica. De multe ori în viață Enescu a arătat legătura sa cu Biserica, pe care a cunoscut-o mai ales în parohia bunicului său. Adesea, mama compozitorului îl ducea să îngenuncheze la racla Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. La un anumit moment al vieții, Enescu a spus că este pecetluit ca om al gliei și ca mistic. Cred că Enescu se bucură când este prezent pe scenă prin muzica sa și atunci când cineva se roagă pentru odihna sufletului său", a afirmat IPS Teofan.
Prof. univ. dr. Viorel Munteanu, rectorul Universității de Arte "George Enescu" din Iași, a amintit în cuvântul său faptul că prima pomenire a lui George Enescu în capela universității pe care o conduce a avut loc în urmă cu cinci ani, la slujbă participând atunci și PF Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În același timp, prof. univ. dr. Viorel Munteanu a citit câteva dintre cele mai reprezentative mărturii ale marelui compozitor referitoare la credința în Dumnezeu. "La această școală, unde Enescu a fost rector de onoare, nu puteam să facem aniversarea ei fără să îl pomenim în ziua când a trecut la cele veșnice. În septembrie 1946, când Enescu, mâhnit de ce se întâmpla în jurul lui, a decis să-și părăsească țara, nu mai credea că în România și mai ales într-o instituție de învățământ s-ar fi putut desfășura un asemenea ceremonial religios. Enescu spunea: "Nu sunt superstițios, dar cred cu ardoare în Dumnezeu. Sunt un mistic. Cel care crede ca mine acumulează puteri necunoscute". Tot el spunea că există de bună seamă "corelații strânse între rugăciune și onestitatea cugetului". A fost pilduitor nu numai în arta sunetelor, ci și în credința puterii Celui ce a înviat din morți pentru a ne îndrepta către pace și mântuire", a reliefat prof. univ. dr. Viorel Munteanu. (Constantin CIOFU)