Preoții și credincioșii din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului și din Episcopia Hușilor s-au rugat împreună, în urmă cu două zile, în Catedrala „Înălțarea Domnului“ din Bacău pentru vrednicul de pomenire episcop Ioachim Mareș, mutat la Domnul în urmă cu un an. Slujba de Parastas, precedată de Sfânta Liturghie, a fost săvârșită de trei ierarhi din Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei: Înalt Preasfințitul Părin­te Teo­fan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropo­litul Moldovei și Bucovinei, PS Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și pe PS Ioachim Băcăuanul, Epis­cop-Vicar al Arhiepiscopiei Roma­nu­lui și Bacăului. Cei trei arhierei s-au închinat mai întâi icoanelor de pe catapeteasma altarului de­mi­solului catedralei, apoi s-au în­dreptat către cripta unde odihneș­te episcopul Ioachim Mareș pentru a așeza câte o floare la căpătâiul vrednicului de pomenire. Cei peste 500 de credincioși, cărora li s-au a­lă­turat autorități locale și jude­țe­ne, au participat și s-au rugat în ca­drul Sfintei Liturghii săvârșite de IPS Teofan alături de PS Cali­nic Botoșăneanul și de PS Ioachim Băcăuanul, înconjurați de un sobor de 20 de preoți și diaconi.
În cuvântul pe care l-a adresat celor prezenți, PS Ioachim Băcăua­nul a remarcat faptul că întâlnirea în rugăciune a arhiereilor, preo­ților și credincioșilor a adus în comuniune sfântă pe cei care au trecut în viața veșnică. „Liturghia u­neș­te pe toți în aceeași simțire pentru faptul că în Hristos înviat nimeni nu este mort, ci toți suntem vii. Noi avem nădejdea că trăim o altă etapă a existențialității prin Hristos înviat, aceea că suntem u­niți în Unicul Hristos“, a spus E­pis­copul-Vicar al Arhiepiscopiei Ro­manului și Bacăului, care a mai amintit că la pomenirea de un an a episcopului Ioachim au fost invitați mai mulți ierarhi ai Bisericii noastre, dar nu au putut ajunge la Ba­cău întrucât tot sâmbătă a avut loc și slujba Parastasului de un an pentru fostul episcop al Slobo­zi­ei și Călărașilor, Damaschin Cora­vu. De asemenea, PS Ioachim Bă­că­uanul a mai menționat că, deși PS Corneliu, Episcopul Hușilor, nu a fost prezent la slujba de pome­nire, aflându-se într-un pelerinaj în Țara Sfântă, „avem convingerea că acolo, la mormântul lui Hristos, Prea­sfinția Sa se va ruga pentru odihna sufletului adormitului ro­bu­lui lui Dumnezeu episcopul Ioa­chim Mareș“. „PS Corneliu este re­pre­zentat astăzi de părinții consi­lieri de la Centrul Eparhial Huși ca­re au venit pentru a participa la a­ceastă pomenire, adăugându-se familiei episcopului Ioachim Ma­reș“, a spus în încheiere PS Ioa­chim Băcăuanul.

A urmat slujba de Parastas, la fi­nalul căreia Înalt Preasfințitul Pă­rinte Teofan a subliniat faptul că Dumnezeu a rânduit ca în ca­len­darul Bisericii noastre să fie pomeniți sâmbătă trei episcopi. Arhipăstorul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei a mai adăugat faptul că, după 1990, „ne-am obișnuit cu plecarea unor oameni vrednici dintre noi, stâlpi ai adevărului, flăcări ale credinței, inimi arzătoare de dra­goste“. „Orice plecare este o des­părțire, o durere, o dramă, o să­răcire. Dumnezeu are grijă de tur­ma Sa și trimite alte persoane. Dar până ne obișnuim cu ele, până le sesizăm harul, dorul ne duce tot spre cei care au fost. Prin plecarea lor pământul rămâne mai sărac, cerul însă devine mai bogat. Prin bogăția cerului, sărăcia noastră este depășită. Avem încredințarea că toți cei care au plecat sunt apă­ră­torii noștri în fața Preasfintei Treimi. Vlădica Ioachim a plecat din această lume la vârsta de 82 de ani. A cunoscut viața de protopo­piat, a slujit multă vreme ca arhie­reu, a primit crucea de preot, iar pe lângă această cruce s-au mai așe­zat și altele, fără ca cele primite mai întâi să fie îndepărtate de la dânsul. A trecut din golgotă în golgotă, așa cum este viața unui om care se dedică lui Dumnezeu. Ade­vă­rata bucurie nu o găsești decât în cruce. Tristețea te cuprinde când încerci să-ți găsești bucuria lăsând crucile slujirii la o parte. Episcopul Ioachim a fost iubitor de Dumnezeu și de oameni. Prea­sfin­țitul părinte Ioachim ne-ar lăsa la un an de zile ca testament două lucruri izvorâte din teologia Sfintei Scripturi și din cea a Sfinților Pă­rinți. Primul este să punem pe pri­mul loc în această viață dragostea de Dumnezeu, iar al doilea îndemn ar fi «unii pe alții iubiți-vă» (Rom. 12, 10)“, a afirmat IPS Părinte Teofan.