Părintele profesor Vasile Gheorghiu a fost pomenit ieri prin slujba Parastasului la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi. Slujba de pomenire a fost precedată de slujba Sfintei Liturghii, la care au participat studenţii din anii III şi IV, fiind oficiată de lect. dr. pr. Ilie Melniciuc Puică, pr. lect. dr. Dan Sandu și pr. asist. dr. Cezar Paul Hârlăoanu. La momentul comemorativ a fost prezent şi pr. prof. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi. 

 

Cuvântul de învăţătură a fost rostit spre finalul Sfintei Liturghii de pr. lect. dr. Dan Sandu, după care a urmat un cuvânt de evocare a personalităţii părintelui Vasile Gheorghiu, rostit de pr. asist. dr. Cezar Paul Hârlăoanu: „Părintele Vasile Gheorghiu, fost profesor al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, este prin nume, ocrotitorul Cercului de Cercetare Biblică al facultăţii noastre. El s-a născut la data de 16 iunie 1872 şi s-a mutat la cele veşnice la data de 29 noiembrie 1959, iar pentru că mâine (azi, n.red) se împlinesc 54 de ani de la trecerea sa la Domnul, am ales, în duhul de rugăciune al Sfintei Liturghii, profesori şi studenţi, să ne rugăm pentru cel care a fost cel mai de seamă teolog neotestamentar român, cu lucrări temeinice de introducere şi exegeză, cronologie biblică şi teologie biblică. Părintele Vasile Gheorghiu, fost membru de onoare al Academiei Române, a fost un deschizător de drumuri în teologia noastră noutestamentară, având un doctorat la Facultatea de Teologie din Cernăuţi şi studii de specializare la facultăţile din Viena, Bonn, Breslau (azi Wroclaw) şi Leipzig. Cu un bagaj de cunoştinţe extraordinar, părintele Gheorghiu a găsit o metodă de cercetare a Sfintei Scripturi necunoscută pentru mediul academic de la noi din acea vreme. El a reuşit să facă ceea ce noi încă ne străduim să facem astăzi, adică să îmbine acea analiză istorico-critică pe care o întâlnim adesea în teologia biblică apuseană cu exegeza şi interpretarea Sfinţilor Părinţi“. 

 

 

Printre lucrările părintelui Vasile Gheorghiu se numără „Epistola Sf. Apostol Iacov“ (1899), „Epistola Sfântului Iuda“ (1901), „Epistola către Galateni“ (1904), „Viaţa şi activitatea Sfântului Apostol Pavel“ (1909), „Epistola către Romani, cu introducere şi comentarii“ (două volume, 1923-1924), „Sfânta Evanghelie după Matei, cu comentarii“ (trei volume, 1925-1933), „Anul şi ziua morţii Domnului nostru Iisus Hristos“ (1926), „Introducere în sfintele cărţi ale Testamentului Nou“ (1929, 900 p.), „Noţiuni de cronologie, calendaristică şi calcul pascal“ (1936). A publicat şi numeroase alte studii în revista „Candela“. Au rămas în manuscris „Comentarii“ la Evangheliile de la Marcu, Luca şi Ioan, Epistolele I şi II Corinteni, Galateni şi Iacob, precum şi o ediţie critică a cărţilor Noului Testament, singura de acest fel în literatura teologică ortodoxă.