Slujba înmormântării a fost săvârșită pe o scenă special amenajată în curtea Bisericii „Sfinții Ioachim și Ana” din Boroaia, de către Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul - Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, alături de părintele Adrian Dulgheriu, protopop al Protoieriei Fălticeni și de un sobor de preoți și diaconi, în prezenţa a mai multor preoţi din zona Fălticeni şi din întreaga ţară, a numeroşi credincioşi şi fii duhovniceşti.

În cuvântul rostit după săvârşirea slujbei de înmormântare, Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul a subliniat: „Preacuvioşi şi preacucernici părinţi, iubiţi credincioşi şi credincioase, îndoliată familie, am săvârşit slujba de înmormântare a părintelui Alexandru Argatu, vrednic slujitor al Bisericii şi neobosit ostenitor pentru înfrumuseţarea casei lui Dumnezeu. Jertfa de ctitorire a părintelui Alexandru este nu una, nu trei, nu cinci, ci zeci şi zeci de altare, continuând ceea ce tatăl său - părintele Ilarion Argatu - a început şi l-a învăţat. Între ctitoriile părintelui Alexandru amintim Dobrovăţ - prima parohie, Mănăstirea «Sfânta Cruce» din Poiana - Brusturi, Mănăstirea Buciumeni - Fălticeni, Mănăstirea «Icoana veche» - Neamţ, Biserica Praxia, Biserica Căminului de bătrâni Leorda - Botoşani, Bălţăteştii, Valea Glodului, Biserica de la Unitatea de Jandarmi Fălticeni şi de la Spitalul din Fălticeni, apoi de la Bacău, la Măcin Văratic, apoi a înfrumuseţat biserici prin Constanţa, Cârlibaba, la Oradea, Osoi  - Vultureşti, Băişeşti – biserică şi cămin pentru bătrâni, aici la Boroaia”.

 În continuare, preotul militar Cătălin Simion a dat citire mesajului transmis de inspectorul general al Jandarmeriei Române, iar un cuvânt din partea locuitorilor din comuna Boroaia a fost rostit de către primarul Vasile Beraru.

Cine a fost părintele Alexandru Argatu

După cum ne-a relatat părintele Silviu Maxim, paroh la Parohia „Sfinții Ioachim și Ana” din Boroaia, părintele Alexandru Argatu s-a născut la 9 martie 1945 în satul Ioneasa, comuna Vadu Moldovei, ca fiu al viitorului arhimandrit Ilarion și al prezbiterei Georgeta. A absolvit studiile gimnaziale în localitatea Boroaia, acolo unde părintele Ioan (Ilarion) fusese transferat. Studiază la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, între 1960-1965, apoi, râvnind la aprofundarea teologiei, se va înscrie la cursurile Facultății de Teologie din București, între anii 1965-1969. În timpul studiilor universitare, pe 22 octombrie 1967, se căsătorește cu domnișoara Sandu Marta, născută la data de 14 decembrie 1947, având două fiice: Daniela și Gabriela, ambele profesori universitari.

În anul 1968, prin punerea mâinilor vrednicului de pomenire mitropolit și viitor patriarh Iustin Moisescu, la 30 ianuarie, de ziua prăznuirii Sfinților Trei Ierarhi - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, a primit taina hirotoniei întru preot, fiindu-i încredințată păstorirea credincioșilor din Dobrovăț, județul Iași. Aici va sluji până în anul 1972, când se va transfera în localitatea Bănești-Fântânele, județul Suceava. La Bănești va sluji o scurtă perioadă, aproximativ o jumătate de an. Încercările grele prin care a trecut familia sa - decesul mamei, prezbitera Georgeta, în luna mai, anul 1972 - îl vor aduce, începând cu 1 ianuarie 1973, în slujirea de preot paroh al bisericii din satul Boroaia, deoarece vrednicul de pomenire părinte Ioan (Ilarion) optase pentru «calea cea strâmtă», intrând în monahism la cunoscuta mănăstire Cernica. 

La Boroaia se va evidenția printr-o incredibilă activitate social-filantropică și gospodărească: va zidi biserica parohială cu hramul „Sfinții Ioachim și Ana”, va înfrumuseța curtea interioară, va spovedi, îndruma și mângâia, fiind căutat de toți cei care aveau nevoie de sprijin și de îndrumare sufletească.

După îndemnul părintelui arhimandrit Ilarion, care se va muta la cele veșnice în luna mai a anului 1999, părintele Alexandru se va implica la definitivarea zidirii Așezământului românesc de la Ierihon, continuănd apoi cu construirea și sprijininul financiar a zeci de biserici și mănăstiri de pe tot cuprinsul țării noastre. (Constantin Agafiței)