Părintele Ion Papuc s-a născut la data de 14 octombrie 1961 din părinții Ion și Silvia Papuc, în comuna Slatina din județul Suceava. Tatăl, Ion Papuc, a fost magazioner și gestionar, un om foarte credincios și muncitor. Mama, Silvia Papuc, a fost casnică, bucătăreasă la o cantină socială (cămin de bătrâni), și a fost nelipsită de la slujbele Bisericii.

Clericul a avut un frate și o soră: Cristina – absolventă a Facultății de Drept „Spiru Haret”, asistentă medicală într-o unitate de învățământ și Mihai (trecut la cele veșnice) – absolvent de școală profesională, muncitor.

Părintele Ion Papuc a absolvit primele zece clase la școala din comuna Slatina, jud. Suceava. Între anii 1978-1983 a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț. De-a lungul timpului, preotul a dirijat corul de la seminar și pe cel de la institutul teologic.

S-a căsătorit în anul 1988 cu doamna Mariana Călin, Taina Cununiei primind-o în Biserica „Sfinții Voievozi” din Slatina, jud. Suceava, fiind oficiată de părintele M. Hrestic. Din căsătoria lor s-au născut doi copii: Angela și Petru.

Preacucernicul preot Ion Papuc a primit Sfânta Taină a Hirotoniei în anul 1988, fiind hirotonit de către Înaltpreasfințitul Părinte Pimen în Catedrala Mitropolitană din Iași.

Între anii 1988 – 2000 a fost preot paroh la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din comuna Hangu, jud. Neamț, unde a restaurat biserica integral, a realizat pictura, a recondiționat acoperișul, ș.a. A construit o casă parohială și a renovat casa de prăznuire. Pentru osteneala sa a primit distincția de iconom stavrofor în anul 1996.

În anul 2000 a venit la Piatra Neamț, la Parohia „Sfântul Gheorghe”, unde a lucrat împreună cu părintele paroh Gheorghe Ailioaei la restaurarea bisericii, a picturii și la construirea noii case sociale.

A avut o slujire rodnică de păstor duhovnicesc  - 34 ani de preoție -  împlinindu-și chemarea de vrednic slujitor al Sfântului Altar.

Gânduri despre părintele Ion Papuc

L-am cunoscut din Seminar, când s-a evidențiat prin aplecarea sa spre carte, fiind și responsabil cu biblioteca. Dar ceea ce l-a caracterizat în mod deosebit a fost talentul său muzical. Avea o voce deosebită și un talent înnăscut de a fi dirijor. Aș putea spune că a fost adoptat de clasa noastră, deși eram mai mari, să ne conducă ca dirijor la concertele pe care le-am susținut, dar și la slujbele religioase la care participam.

A fost un om modest și bun cu toată lumea. Dumnezeu a vrut să-l am coleg și vecin de parohie și după facultate, în anii de preoție, când s-a remarcat ca un mare lucrător în via Domnului și un bun gospodar. Îmi este foarte greu să vorbesc despre el acum, dar sunt convins că tot ceea ce a făcut pentru mântuirea turmei încredințate are să vorbească despre el de acum înainte. Dumnezeu să îl odihnească cu Sfinții Săi!

(Pr. Sfarghie Florin-Gheorghe – Parohia Cuiejdiu)

Părintele Ion a fost și va rămâne pentru mine un pedagog desăvârșit. Datorită lui am ales drumul preoției. Prin exemplul său personal m-a făcut să iubesc slujirea preoției, să-mi doresc din tot sufletul să pășesc pe urma pașilor lui, atât în ceea ce privește cântarea bisericească, pe care o stăpânea cu multă acrivie, cât și al predicii dar și al dăruirii față de aproapele și față de Dumnezeu. Mi-a fost duhovnic, naș, mentor, tată, prieten, exemplu de bun gospodar și de multe ori confident. Părinte milostiv, iubitor, blând dar în același timp drept și aspru în aplicarea canoanelor, mi-a fost mereu un toiag de sprijin. Încă din ziua hirotoniei mele, m-a încurajat atât la spovedanie cât și cu alte ocazii, ca să „spun lui Dumnezeu toate necazurile și dorințele mele in miridele de la Proscomidie”. Pentru el „orice ușă putea fi deschisă cu ajutorul Psaltirii, al rugăciunii inimii, al Proscomidiei și al Sfintei Liturghii, a milosteniei și a răbdării cultivate îndelung”. Stăruia să procedez așa cum făcea el și să pomenesc cu multă atenție toate pomelnicele, din timp, la proscomidie, și să acord o atenție deosebită rugăciunilor din timpul Sfintei Liturghii. Îmi aduc aminte faptul că, avea credința că „cine pleacă la Domnul în Săptămâna Luminată are cerurile deschise și se va mântui”. Legătura sa cu copiii, dar mai ales cu doamna preoteasă, a fost pentru noi modelul ideal de familie. Pe cât de mare a fost suferința lui pe atât de mare a fost dragostea jertfelnică a doamnei preotese. Era bucuros și împlinit cu cei doi copii ai săi și cu cei trei nepoți. Adesea mărturisea că „el este pregătit să se întâlnească cu Hristos” și mulțumea lui Dumnezeu pentru toate.

 Ultima dată când am fost împreună în Sfântul Munte, ne-am bucurat de isihie și de cărările pe care pășeau altădată sfinții pe care îi avea ca model și pe care îi cita adesea in predici (Gheron Iosif Isihastul, Sfinții Paisie Aghioritul sau Porfirie Kavsocalivitul). Ultima data am fost impreună și la Ierusalim (înainte de pandemie, în august 2019. Ca de fiecare dată, și acolo, a slujit cu multă râvnă Sfânta Liturghie, atât la Sfântul Mormânt, cât și în grădina Ghetsimani, la mormântul Maicii Domnului la care avea mare evlavie. În lumina Sfintei Învieri și în apropierea sărbătorii Izvorului Tămăduirii, sunt convins că Maica Domnului și toți Sfinții la care avea evlavie părintele, au mijlocit pe lângă Dreptul Judecător să fie iertat de toate păcatele și să fie așezat în ceata drepților! Dumnezeu să-l ierte!

(Pr. Nicolae Burăș – misionar de caritate la Capela Spitalului Județean de Urgență din Piatra Neamț)

Preotul Ion Papuc a fost influențat de mic, de atmosfera Mănăstirii Slatina lui Lăpușneanu, din apropiere și mai ales de bunica sa dinspre mamă, și s-a format în preajma vrednicului de pomenire părinte Petru Ciobanu, bun prieten al Mitropolitului Antonie și al Patriarhului Teoctist.

După absolvirea Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț ca premiant, a urmat stagiul militar.

La Parohia Hangu de pe malul lacului Bicaz, a avut o frumoasă activitate pastoral duhovnicească, dar și gospodărească. Pe 14 iulie 1997, Preafericitul Părinte Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a sfințit biserica parohială după renovare.

La Parohia „Sfântul Gheorghe” din Piatra Neamț, alături de părintele paroh Gheorghe Ailioaie, a slujit pe Hristos cu multă râvnă până la ultimele puteri.  A fost înzestrat de Dumnezeu cu mulți talanți pe care i-a înmulțit prin toate eforturile sale, dar a avut și multe încercări ale vieții, mai ales în ce privește sănătatea.

A fost un elev deosebit de silitor și dornic de cunoaștere, înzestrat cu o voce deosebită și capacitatea de a organiza și conduce diferite grupuri corale, atât la seminar, cât și la facultate, fiind mâna dreaptă a profesorilor de muzică.

Bun gospodar și înzestrat cu un deosebit spirit pragmatic, și-a pus toată priceperea în a da frumusețe sfântului locaș, în care slujea cu multă râvnă, la fiecare slujire parcă îl vedea pe Dumnezeu în fața sa. Și drumul de acasă spre biserică îl făcea adesea pe jos, ascultând Psalmii lui David.

Un predicator extraordinar, care-L cobora pe Dumnezeu printre credincioși și îi înălța pe aceștia spre Tatăl Ceresc, lucru apreciat în mod deosebit de cei prezenți la sfintele slujbe. Duhovnic de o severitate binevoitoare, a mângâiat și îmbărbătat mii de suflete, călăuzindu-le spre o viață curată, vrednică de Împărăția lui Dumnezeu.

Iubitor de locuri sfinte, merge în diferite pelerinaje împreună cu alți colegi și enoriași în Grecia, Crimeea și de mai multe ori în Țara Sfântă, bucurând și pe alții de sfințenia locurilor.

Un coleg care ne unea pe toți prin cântare sau cu optimismul său, iar pentru mine, cel mai bun prieten din 1978 până azi.

Am amintit că a avut și grele încercări privind sănătatea. Operat pe creier de 3 ori (în Elveția, apoi de Dr. Dănăilă și Dr. Mindea), afecțiuni grave ale inimii, articulațiilor și în ultimul timp cu vederea sub 50%, toate aceste grave suferințe ținându-le în taină, fără a face caz de ele. Și-a ascuns suferința ca alții să se bucure.

A fost un familist deosebit. Împreună cu doamna preoteasă Mariana s-au bucurat mult de cei 2 copii, Angela și Petru, precum și de cei 3 nepoți.

Ne despărțim vremelnic, cei care am fost enoriași, colegi, prieteni, cunoscuți, de bunul nostru părinte Ion, care a plecat parcă prea devreme să cânte și să slujească lui Dumnezeu în cer.

Încredințăm pe doamna Mariana, vrednica sa soție, ce i-a fost apropiată și l-a secundat pe tot parcursul vieții ca o adevărată preoteasă și care l-a ajutat, cu toată dragostea pe soțul ei să se ridice și să-și recapete sănătatea pe cât i-a stat în putere, precum și pe cei 2 copii, Angela și Petru, cu toți cei dragi lor, că ne vom ruga pentru ca Dumnezeu să așeze sufletul părintelui Ion într-un „colțișor de Rai” iar pe ei îi vom pomeni la sfintele altare.

Dumnezeu să te ierte părinte și prieten drag și bun, plecat dintre noi în aceste zile de lumină ale Învierii Domnului și Mântuitorului Hristos.

(Pr. Sînică Palade, pentru prietenul meu cel mai drag)

Dumnezeu să-l ierte și cu drepții să-l așeze!