În cuvântul de final, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a subliniat faptul că prin întreaga sa viață, părintele Lucian a fost un om al Învierii:

Îl putem așeza pe părintele Lucian în trei stări: om al Învierii pe de-o parte, în al doilea rând om al Spovedaniei și al Liturghiei și în al treilea rând om al cântării. Faptul că s-a născut în zi de Paști, faptul că a simțit boala necruțătoare că-i atinge trupul, în special în perioada pascală a acestui an, arată traiectoria pe care l-a așezat Dumnezeu – și anume să fie om al Învierii.

Participând părintele Lucian la slujba înmormântării atâtor oameni, de-a lungul atâtor ani cât a păstorit aici, a fost cuprins de această Lumină a Învierii, pe care a încercat să o așeze în inima celor care prohodeau, precum facem noi astăzi.

De aceea, gândul părintelui către familie și către noi este: «Nu vă întristați precum cei care nu au nădejde, pentru că Hristos a Înviat, iar dacă El a Înviat, moartea noastră nu este decât mutare».

***

Părintele Lucian Mocănașu s‑a născut la 15 aprilie 1963, în Noaptea Învierii, în localitatea Dragomirești, județul Vaslui, din părinții Grigore și Anica, fiind primul dintre cei patru copii. A urmat școala generală din comună, apoi liceul în Puiești, lângă Bârlad, iar în 1980 a fost admis la Seminarul Teologic Neamț.

După absolvirea seminarului a slujit câțiva ani în Eparhia Romanului și Hușilor, stabilindu‑se în județul Neamț în anul 1992.

La Negulești, în preafrumoasele ținuturi ale Neamțului, părintele Lucian a muncit cu zel neostoit. A ridicat din temelie o biserică, un ansamblu cu centru social‑pastoral, trapeză, bucătărie, camere de oaspeți (aproximativ 15), iaz, grădină, locuri în care se întâlnea cu tinerii.

Preasfințitul Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, amintea despre părintele Lucian ca fiind un apostol dintr‑un veac zbuciumat​:

Apostol al generației sale, preot de nobilă factură, îndrăgostit de Liturghie, muzică, tradiții populare, de costumul național și lumea satului, părintele Lucian Mocănașu rămâne o icoană smerită a lumii rurale, niciodată în contradicție cu alții, niciodată plin de sine, neținând minte răul, niciodată potrivnic ori răuvoitor.