Mănăstirea Sihla și-a cinstit astăzi, 7 august 2019, ocrotitoarea – pe Sfânta Cuvioasă Teodora. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Serafim, împreună cu un sobor format din peste 30 de preoți și diaconi. Totodată, pelerinii s-au putut închina la peștera sfintei, aflată în vecinătatea mănăstirii, dar și la un fragment din moaștele Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. Ierarhul le-a vorbit credincioșilor despre viața Sfintei Teodora, care care a viețuit și s-a nevoit în munții Neamțului.

În cuvântarea sa, IPS Mitropolit Serafim a arătat că prin nevoință, rugăciune și post, omul învinge păcatul: „Ne bucurăm cu toții de aceste sărbători, zise nemțene, pentru că prin efortul pe care îl facem fiecare dintre noi, venind de departe sau de aproape, ne sfințim viața. Ne sfințim viața prin nevoință, prin lucrare, prin post, prin rugăciune. Nimeni nu se sfințește mâncând bine, trăind bine și plimbându-se în lume. Fiecare se nevoiește și se sfințește pe sine în măsura în care postește și se roagă, în măsura în care încearcă să facă binele și numai binele, în măsura în care se luptă cu patimile proprii, cu păcatele, și încearcă să cultive în locul lor virtuțile creștine. Exemplul cel mai mare ne este oferit de Cuvioasa Maica noastră Teodora de la Sihla, care a trăit întru asceză extremă, o adevărată extremă! Știm cu toții că e nu a mâncat decât extrem de puțin și a trăit în rugăciune, în nevoință, neavând haine cu care să se îmbrace, îndurând frigul și căldura. Pentru că a făcut această asceză, a biruit firea ei pământească. Așa ne biruim firea noastră păcătoasă, înclinările pătimașe ale sufletului și ale trupului nostru, numai nevoindu-ne”.  

Triada sărbătorilor Sfinților Nemțeni s-a încheiat astăzi, cu săvârșirea slujbei Acatistului Sfintei Teodora de la Sihla, ce a avut loc la peștera sfintei aflată în proximitatea așezământului monahal.

Sfânta Cuvioasă Teodora – floarea munților Sihlei

Această floare duhovnicească şi mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători – Neamţ. Sufletul Teodorei, fiind cuprins de dragoste pentru Iisus Hristos şi arzând de dorinţa unei vieţi cu totul curate, închinate numai Lui, a îmbrăţişat viaţa monahală, fericita Teodora intrând în cinul monahal la Schitul Vărzăreşti – Vrancea. După câţiva ani, năvălind turcii în părţile Buzăului, au dat foc Schitului Vărzăreşti, sfânta s-a retras în munţii Vrancei împreună cu stareţa ei, schimonahia Paisia. Trecând la cele veșnice stareța ei, fericita Teodora - în urma unei descoperiri dumnezeieşti - a părăsit munţii Vrancei şi s-a retras în părţile Neamţului. Ajungând în munții Sihlei, un sihastru milostiv i-a oferit Sfintei Teodora chilia sa, care se afla aproape de schit şi de peştera care îi poartă numele. Cuvioasa s-a nevoit mulţi ani, ostenindu-se singură în post şi rugăciuni de toată noaptea, în lacrimi şi mii de metanii, departe de lume. În al treilea deceniu al secolului XVIII, fericita Teodora, simțindu-și sfârșitul vieții, s-a împărtășit cu Sfintele Taine și a trecut la Domnul. După anul 1830, trupul sfintei a fost găsit în peștera ei, iar familia domnitorului Mihail Sturdza a aşezat sfintele moaște în raclă de preţ şi le-a depus în biserica schitului, spre închinare. În anul 1856 familia Sturza a convenit cu stareţul Mănăstirii Pecerska din Kiev să dea racla în schimbul unor veşminte preoţeşti şi arhiereşti, înstrăinând astfel sfintele moaște. Astăzi, sfintele relicve sunt păstrate în catacombele de la Pecerska.