Amintim că în luna noiembrie a anului 2012, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, i-a oferit părintelui Octavian Stoica, la împlinirea vârstei de 100 de ani, distincţia clericală „Crucea Moldavă". Cu lacrimi în ochi, venerabilul părinte a primit atunci flori şi urări de sănătate din partea tuturor celor prezenţi.

„Născut în satul Şendreni din zona Galaţiului, părintele Octavian Stoica a urmat cursurile Seminarului Teologic din Ismail, după care a fost admis la cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. În anul 1935, a fost hirotonit diacon, slujind timp de doi ani la Mănăstirea Adam din ţinutul Galaţiului, apoi ca preot în parohia Sălceni, pe care avea să o păstorească aproape o jumătate de veac. Din 1942 până la 9 mai 1945 a fost preot militar pe frontul de Răsărit, ajungând până în Crimeea. Odată cu instaurarea regimului comunist în România, a fost arestat şi închis în arestul Securităţii din Bârlad şi Bucureşti, după care a fost trimis la muncă forţată, la Canal, în două rânduri: la Capul Midia şi la PeripravaDin iadul închisorilor comuniste, în care a stat aproape 20 de ani, cel mai mult l-a marcat nu suferinţa proprie, ci incredibila răutate de care erau capabili torţionarii. Observăm însă că multora dintre cei care au scăpat din chinurile regimului comunist, din închisori şi din lagăre, din taberele de muncă forţată şi deportare, Dumnezeu, în bunătatea Sa, le-a dăruit apoi zile îndelungate şi binecuvântate, compensând ceasurile, zilele, lunile, anii de închisoare şi de chin. Părintele Octavian este unul dintre aceşti oameni cărora Dumnezeu le-a dăruit o viaţă îndelungată şi frumoasă, acoperind astfel toate suferinţele îndurate”, avea să spună la emoționantul moment pr.  prof. dr. Ioan C. Teşu, parohul Bisericii „Sfântul Dumitru“ Misai din Iaşi.

„Am simţit firescul şi dimensiunea lăuntrică a unui om care, prin credinţă, şi-a transformat necazurile în nestemate aşezate pe coroana vieţii”

De asemenea, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a rostit un scurt cuvânt, după acordarea distincţiei clericale „Crucea Moldavă” părintelui Stoica: „Privindu-l pe părintele Octavian în sfântul altar, având trupul firav, dar o minte limpede, dovadă fiind stăpânirea de sine cu care a rostit ecfonisele, nu pot decât să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru darul că-l avem printre noi, deoarece, în zilele în care trăim, avem o nevoie imensă de bătrânii noştri sfinţi. Dinamismul şi iarmarocul activităţilor zilnice ne cuprind şi ne vrăjesc ca un cânt de sirenă şi ne dezrădăcinează de seva care ar trebui să curgă prin venele noastre. Dar aşa cum pleci dintr-un oraş zgomotos şi plin de praf într-un colţ de pădure cu apă limpede, tot aşa este şi întâlnirea cu un om în vârstă, cu un om al lui Dumnezeu, cu un om care a fost binecuvântat de cer şi de pământ să răzbată vitregiile vremii. Tot aşa în această zi, la întâlnirea cu părintele Octavian Stoica, am simţit un aer proaspăt, am simţit firescul şi dimensiunea lăuntrică a unui om care, prin credinţă, şi-a transformat necazurile în nestemate aşezate pe coroana vieţii“.

Mai subliniem că unul dintre sfaturile pe care părintele Octavian Stoica obișnuia să-l adreseze credincioșilor era următorul: „Fiecare, preot sau simplu creştin, să descopere şi să-şi cultive credinţa şi vocaţia autentică, spre slava lui Dumnezeu, spre întărirea comuniunii de credinţă dintre oameni şi spre împlinirea virtuţilor înalte ale sufletului omenesc”.

Dumnezeu să îl ierte pe părintele Octavian și să îi dăruiască răsplata iubirii Sale veșnice, în lumina Sa cea neapusă!