„Biserica a tratat cu multă responsabilitate taina pocăinței, a mărturisirii păcatelor și a primirii iertării pentru păcate”, a spus Preafericirea Sa, deoarece „postul și spovedania sunt formele cele mai concrete de adâncire a vieții duhovnicești”.

De aceea, în trecut erau doar câțiva duhovnici, în mănăstiri mari, la care mergea multă lume și se spovedea și care formau ucenici prin practică.

Ulterior s-a considerat necesară și o pregătire teologică de nivel academic pentru duhovnici, deoarece în Europa occidentală tocmai apăruse „curentul iluminist, antireligios și, mai târziu, ateu. După Revoluția Franceză, și apoi cu Revoluția Bolșevică, s-a răspândit în Europa foarte mult necredința, atitudinea anticlericală și chiar și anticreștină”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

Rațiunea rugătoare, răspuns la rațiunea răzvrătită

Odată cu fenomenul intelectual al iluminismului a apărut și secularizarea, un fenomen de natură spirituală în care „duhul lumesc devine mai puternic decât duhul creștin al nevoințelor duhovnicești”, a precizat Patriarhul României.

În acest context, în secolul al XVIII-lea, în răsăritul ortodox a reapărut curentul isihast, care se născuse inițial în secolul al XIV-lea tot ca o mișcare împotriva unui fenomen intelectual: scolastica bizantină.

Isihasmul a reapărut „ca reînnoire în sec. al XVIII-lea, mai ales în Țările Române, sub coordonarea Sf. Cuv. Paisie de la Neamț, care era originar din Ucraina, dar care s-a format la duhovnicii din părțile Buzăului și la Muntele Athos”. Întors în Țările Române, între 1779 și 1794 sfântul a adunat în jurul său aproape o mie de călugări din multe țări ortodoxe.

„Această mișcare a fost un răspuns împotriva Iluminismului occidental, care îi rătăcea pe oameni, care de fapt îi învăța că, dacă ai cultură, e suficient, nu-ți mai trebuie și credință. Accentul era pus doar pe rațiune și rațiunea din Iluminism în general era răzvrătită”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.

„Immanuel Kant, care a fost contemporan cu Sf. Paisie de la Neamț, a scris o carte intitulată Religia în limitele rațiunii. Adică este valabil din religie doar ceea ce poate fi acceptat rațional. Restul este poveste, mit și nu este credibil.”

„Acestei rațiuni răzvrătite și limitative a Iluminismului, Sfinții Părinți Isihaști din sec. al XVIII-lea au răspuns cu rațiunea rugătoare, nu răzvrătită, cea care se iluminează prin rugăciune. Rugăciunea luminează mintea să înțeleagă Scripturile și încălzește inima, ca să împlinească poruncile iubirii față de Dumnezeu și față de semeni”, a subliniat Preafericirea Sa.

Isihaștii, cei mai căutați duhovnici

Patriarhul Daniel a afirmat că ucenicii Sf. Paisie de la Neamț s-au răspândit apoi în Rusia și Ucraina, înființând numeroase mănăstiri isihaste cu un rol crucial în răspândirea culturii duhovnicești, după cum se vede și dintr-un roman al scriitorului F.M. Dostoievski. E posibil ca Sf. Serafim din Sarov să fi cunoscut Filocalia tradusă la Neamț și tipărită în 1793 la Moscova.

„Acești părinți isihaști se spovedeau foarte des, unii dintre ei zilnic”, a subliniat Patriarhul României. „Deci spovedania a fost foarte importantă pentru progresul duhovnicesc.”

„Isihaștii au fost cei mai căutați duhovnici” pentru că „răspândesc pace în jurul lor”, iar aceasta se datorează faptului că „erau și cei mai rugători”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

Teologia fără rugăciune nu este suficientă

„Nu e suficient să știi mult. Trebuie să te și rogi mult pentru fiii și fiicele duhovnicești. Iar fiii și fiicele duhovnicești trebuie să se roage pentru duhovnicul lor de fiecare dată, și dimineața, și seara, și să-l pună pe pomelnic la slujbe, pentru că, prin duhovnic Dumnezeu îl luminează pe credincios să-și înnoiască viața și să-și dobândească mântuirea”, a precizat Patriarhul României.

„Mulți oameni știu teoretic ce au de făcut, dar nu au forța spirituală, nu au puterea de a pune în practică, mai ales astăzi, când oamenii sunt foarte împrăștiați și foarte superficiali.”

Isihia, răspunsul lui Dumnezeu la rugăciune

„Rugăciunea e convorbire cu Dumnezeu, dar El nu vorbește prin cuvinte. Tu vorbești. El îți răspunde prin pacea și bucuria inimii. De aceea, oamenii, după ce au stat ore la slujbă, merg acasă cu bucurie și cu fețele luminate”, a mai spus Patriarhul despre efectul rugăciunii.

Preafericirea Sa a mai explicat de ce Rugăciunea lui Iisus, „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” se mai numește Rugăciunea Minții, sau a Inimii.

„Pentru Sf. Scriptură, inima este punctul central în care se unește mintea cu simțirea, deci este centrul spiritual al persoanei, nu neapărat organul pe care-l avem în partea stângă a pieptului. Inima este întâlnirea între gând și simțire. De aceea, Mântuitorul spune celor care L-au acuzat că a iertat păcatele tânărului paralizat: De ce gândiți rău în inimile voastre?”

Patriarhul și-a încheiat cuvântul cu urări de ajutor de la Dumnezeu pentru noii duhovnici și le-a amintit că este nevoie să păstreze „o linie de echilibru între exigență și încurajare”.

Părinții care au primit hirotesia întru duhovnic sunt ieromonahul Diodor Șchiopu și preoții George Grigoriță, Constantin Andrei, La­u­rențiu-Andrei Cazan, Răz­van-Mi­­hai Ciubotariu, Marius-Con­stantin Ghergan, Gheorghe Ichim, Dra­goș-Andrei Isbășoiu, Andrei-Ciprian Jora, George Marinescu, Marian-Răzvan Munteanu, Valentin Niculae şi Mihăiță Profiroiu.

Cei 13 clerici au primit duhovnicia la Paraclisul „Sf. M. Mc. Gheorghe” al Reședinței Patriarhale.

Sursa: basilica.ro