În deschiderea prezentării, prof. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“, a vorbit despre importanţa unei puternice ancorări a studenţilor teologi în realitatea socială contemporană, dar şi a unei capacităţi de a răspunde întrebărilor primite din partea diverşilor oameni. În continuare, părintele decan l-a prezentat pe părintele Viorel Ioniţă şi mulţi dintre studenţii teologi au aflat pentru prima dată că părintele este primul decan al facultăţii ieşene.

Părintele Viorel Ioniţă, după familiarul salut, ne-a mărturisit că la Miclăuşeni, cu numai o zi în urmă, a primit de la preoţii care în această perioadă susţin cursurile de obţinere a definitivatului şi a gradului II în preoţie unele întrebări tocmai pe subiectul sinodului din Creta.

Invitatul şi-a început prezentarea abordând din punct de vedere istoric Sfântul şi Marele Sinod. Astfel, părintele ne-a spus că acest sinod este pregătit de foarte mult timp, fiind organizate de-a lungul timpului cinci conferinţe presinodale panortodoxe. La aceste conferinţe s-au stabilit temele ce urmau a fi dezbătute în cadrul Sfântului Sinod. Printre acestea amintim: problema calendarului; autonomia, autocefalia şi modul de dobândire; dipticele; readaptarea dispoziţiilor bisericeşti cu privire la post, impedimente la căsătorie etc. Printre subiectele prezentate, părintele profesor a vorbit despre diaspora şi situaţia deosebită şi, totodată, delicată a acesteia din punctul de vedere al cultului ortodox şi al jurisdicţiei bisericeşti asupra comunităţilor române din străinătate. El a continuat spunând că astăzi Biserica Ortodoxă este şi în sens geografic universală şi că episcopii din diaspora nu sunt toţi numiţi pentru o anume întindere geografică, ci mai mult în funcţie de identitatea etnică a păstoriţilor primiţi în grijă. Amintind că unii oameni nemulţumiţi de lucrările Sfântului şi Marelui Sinod din Creta au invocat, ca un contraargument al autorităţii acestuia, neparticiparea tuturor ierarhilor, părintele profesor ne-a spus că acest fapt nu este nicidecum unul nou şi că la nici un Sinod Ecumenic nu a fost o deplinătate numerică a ierarhilor. La primul Sinod Ecumenic din anul 325 de la Niceea, din cei aproximativ 1000 de ierarhi existenţi, după cum afirmă istoricii, numai 318 au participat. Totuşi, autoritatea acestuia nu a fost nicidecum pusă la îndoială.

Hotărârile Sfântului şi Marelui Sinod nu au fost de natură dogmatică, pentru că problemele discutate nu au avut aceleaşi valenţe doctrinare ca ereziile combătute în celelalte sinoade ecumenice din istorie. Hotărârile au avut un caracter pur pastoral şi misionar.

Mai apoi, printre altele, părintele a mai vorbit despre adevărata şi singura denumire a sinodului şi anume Sfântul şi Marele Sinod, denumire stabilită la cea de-a patra conferinţă panortodoxă sinodală de la Chambésy din anul 1968. În continuare, s-a făcut referire la lista temelor abordate, subliniindu-se faptul că această listă a fost pregătită încă de pe vremea Patriarhului Iustin Moisescu. Printre acestea se numără problema calendarului, diaspora ortodoxă, autonomia şi modul de proclamare, Taina Cununiei şi impedimentele de la căsătorie, relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine etc. Vorbind despre atmosfera creată la Sfântul şi Marele Sinod, părintele Ioniţă ne-a mărturisit că aceasta a fost impregnată cu pacea şi frăţietatea atât de caracteristice Bisericii noastre Ortodoxe. Fiecare zi a sinodului a început cu Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, la care Întâistătătorii Bisericilor participante au stat tot timpul în faţă şi toţi s-au împărtăşit.

Concluzionând, părintele Viorel Ioniţă a pus foarte mult accentul pe nevoia de regăsire a scopului creştin - mântuirea sufletului. Dacă societatea şi contextul cer ca un creştin să-şi mărturisească credinţa, atunci acesta este lucrul care duce la mântuire. Dacă însă împrejurările în care o persoană vieţuieşte sunt suficient de prielnice pentru mântuirea sufletului prin rânduielile propuse de Biserică, acesta este lucrul ce trebuie îndeplinit.

Alături de studenţi, în public au fost şi unii dintre profesorii facultăţii de teologie de la Iaşi, printre care şi domnul Constantin Iulian Damian, profesor doctor al Catedrei de Istoria Religiei. Acesta a spus despre conferinţă că este „o manifestare foarte utilă pentru că a răspuns la numeroase întrebări, rostite sau nu. Participanţii la eveniment nu au aflat doar despre Sfântul şi Marele Sinod, ci şi despre istoria lui. Mai mult decât atât, părintele Ioniţă a oferit o perpectivă istorică asupra acestei instituţii a Bisericii Ortodoxe şi anume sinodul, incluzându-l în tradiţia Bisericii.“

Unul dintre teologii prezenţi, Teletin Răzvan-Andrei, masterand la Misiune şi slujire pastorală, anul al II-lea, ne-a spus următoarele: „Întâlnirea cu pr. prof. univ. dr. Viorel Ioniţă a fost edificatoare din multe puncte de vedere, dintre care cel mai important se referă la înţelegerea perspectivei din care au privit cei care au participat la Sfântul şi Marele Sinod din Creta. Prezentarea sistematică a părintelui m-a ajutat să-mi fixez evenimentele ce au pregătit Sfântul Sinod şi să conştientizez faptul că întâlnirea sinodalilor nu a fost un rezultat al hazardului, ci al câtorva decenii de efort, împreună-lucrare şi comuniune“.

Întâlnirea a luat sfârşit cu mulţumirile părintelui decan Ion Vicovan şi cu invitaţia adresată părintelui Viorel Ioniţă de a mai vizita Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae“ cu astfel de prezentări. (Cătălin Rotaru)