Înainte de a oficia slujba de prohodire, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de câţiva clerici, a săvârşit Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfinţite în biserica Mănăstirii „Sfânta Teodora de la Sihla“, locaş de cult împodobit cu pictură bisericească de către părintele Vartolomeu Florea. Zeci de preoţi, monahi, dar şi simpli credincioşi ce au dorit să aprindă o lumânare la căpătâiul părintelui au participat la slujba de Înmormântare a monahilor oficiată de IPS Teofan.

„Propovăduia cuvintele Evangheliei lui Hristos prin icoane sfinte“

Delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului din Bucureşti, originar din obştea Mănăstirii Sihăstria, care a dat citire cuvântului de condoleanţe. În continuare redăm un scurt fragment din mesajul Preafericirii Sale: „Picta pe pereţi de zid realităţi din Împărăţia cerurilor, dezvăluind cu smerenie o parte din dorul de Dumnezeu şi din bucuria Duhului Sfânt de care era aprinsă inima sa. Propovăduia cuvintele Evangheliei lui Hristos prin icoane sfinte şi deschidea ferestre către cer oricărui pelerin care privea cu atenţie şi evlavie chipurile sfinţilor pe care el le zugrăvea. De aceea, ne rugăm acum Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel răstignit şi înviat, să primească în ceruri sufletul părintelui Vartolomeu Florea, în ceata slujitorilor Săi“.

Înainte de a se îndrepta cortegiul funerar spre cimitir, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan a rostit câteva cuvinte în care a subliniat viaţa monahală pe care părintele arhimandrit Vartolomeu Florea a avut-o: „Părintele Vartolomeu a vieţuit în haină monahală mai mult de jumătate de veac, şase decenii. Cuvântul Sfântului Apostol Pavel: «Fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos» este cuvântul pe care fiecare călugăr, fiecare creştin îl aşază în inima sa. Părintele Vartolomeu a ales să-L urmeze pe Hristos în viaţa monahală cu tenacitate, viaţă monahală de la care nu a abdicat şi a încercat să o împlinească aşa cum l-a ajutat Dumnezeu, prin statornicie. Nu este uşor să rămâi fidel unei vocaţii pe care ai avut-o, pe care ai împlinit-o şi să statorniceşti în aceeaşi mănăstire după 1965 până în 2018. Sfântul Apostol Pavel, într-una din scrierile sale, spunea: «Ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stăpânesc». Cuprins de întristarea pe care trebuie să o aibă orice om care vieţuieşte în mănăstire în duh de pocăinţă, întristarea cea întru Domnul ce este dătătoare de multă bucurie, această bucurie o vedeam adesea pe chipul părintelui Vartolomeu. De asemenea, călugărul este definit prin sărăcie, dar cine este mai bogat decât călugărul? Nimic nu se poate compara cu viaţa în Duhul Sfânt şi dobândirea Lui, cu simţirea iubirii lui Dumnezeu Tatăl, cu revărsarea harului Domnului Iisus Hristos. Părintele Vartolomeu a fost un sărac bogat, un om care a vieţuit în taina sărăciei monahale, dar s-a îmbogăţit în Dumnezeu“.

După prelegeri, obştea mănăstirii s-a îndreptat spre cimitir, înconjurând biserica mănăstirii, după care părintele Vartolomeu a fost înmormântat, iar credincioşii au făcut închinăciuni la mormântul părintelui.

Dumnezeu să-l ierte şi în rândul drepţilor să-l aşeze!

Pentru a vedea mai multe fotografii - Galerie FOTO