Părintele Visarion de la Schitul Sihla a plecat la cer
Părintele Visarion Ghibilic de la Schitul Sihla al Mănăstirii Sihăstria din judeţul Neamţ a plecat în lumea veşniciei la mijlocul acestei săptămâni, după o suferinţă de câteva zile. Monahul Visarion a împlinit pe 20 octombrie 2010 un secol de viaţă, fiind aniversat de obştea în care a vieţuit timp de 30 de ani. A cunoscut vitregiile celor două războaie mondiale, greutăţile familiei şi apoi încercările din viaţa monahală. Pentru toţi, părintele Visarion rămâne un model de "trăire interioară deosebită".
Stătea în prima strană de lângă sfântul altar, smerit, blând, cu faţa luminoasă şi privirea plecată. Toată slujba o asculta în picioare, ostenindu-se, smerindu-şi trupul şi înălţându-şi sufletul. Aşa şi-l amintesc cei care l-au cunoscut pe monahul Visarion Ghibilic chiar şi numai de la sfintele slujbe.
Un model pentru obşte
Protosinghelul Pahomie Catană, egumenul Schitului Sihla, l-a cunoscut pe părintele Visarion Ghibilic acum 21 de ani. Îşi aminteşte de fostul monah plecat acum în lumea veşniciei ca fiind un părinte foarte ascultător, cu râvnă mare, care participa la toată rânduiala mănăstirească. "Venea în fiecare zi la biserică. Participa la Sfânta Liturghie, la Vecernie, dar şi la privegherile de la miezul nopţii, exceptând perioadele în care era bolnav şi nu se putea deplasa. A avut ca ascultare, în ultimul timp, primirea pomelnicelor la biserică, iar aceasta îi oferea posibilitatea să stea de vorbă cu pelerinii şi să le ofere câte un sfat din adâncul inimii lui. Parcă îl văd cum venea la masa de obşte: smerit, blând; nu certa pe nimeni şi nu ţinea minte răul. A fost un model pentru noi. Un model prin fapte. Tăcea şi făcea. Tot timpul se ruga", a mărturisit protos. Pahomie Catană.
Aşa a înţeles părintele Visarion că poate să trăiască împărăţia cerurilor încă de pe pământ, "cu postul, cu privegherea, cereştile daruri luând", după cum spune troparul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, sub oblăduirea căreia s-a aflat.
"Aveam impresia că îl am în faţă pe părintele Paisie Olaru"
"Monahul Visarion a fost un chip luminos şi blând, un om al rugăciunii, mai ales că era nelipsit de la sfânta biserică. Când îl vedeam, aveam impresia că îl am în faţă pe părintele Paisie Olaru. A avut o trăire interioară deosebită, iar acest lucru l-a ajutat să fie aproape de Dumnezeu. Stătea nemişcat la slujbe, în picioare, rezemat în strană. De multe ori, vieţuitorii din schit mergeau să ia binecuvântare de la părintele Visarion, cu toate că nu a fost hirotonit", îşi aminteşte egumenul Schitului Sihla. Slujba Înmormântării pentru monahi a părintelui Visarion va avea loc sâmbătă, 21 mai 2011, după Sfânta Liturghie şi va fi sărvârşită de un sobor de preoţi şi diaconi în Biserica "Schimbarea la faţă" a Schitului Sihla.
Soţia şi doi dintre copiii săi şi-au dedicat viaţa lui Hristos
Părintele Visarion Ghibilic s-a născut în Târgu Ocna, pe 20 octombrie 1910, din părinţii Dragan şi Gherghina. La vârsta de şase ani le era de mare ajutor soldaţilor români în timpul Primului Război Mondial, pe care îi aproviziona cu grenade. A făcut patru clase primare, iar la vârsta majoratului a fost înrolat în armată. După satisfacerea stagiului militar s-a căsătorit cu Maria. A avut patru copii, dintre care unul a murit. Doi dintre copiii rămaşi în viaţă au îmbrăţişat viaţa monahală. A participat şi la cel de-al Doilea Război Mondial, în 1941 ajungând să lupte aproape de Odesa. A venit apoi la Schitul Sihla în anul 1991, după ce soţia sa s-a călugărit la Mănăstirea Agapia, primind numele Melitina.
