După săvârşirea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii de un ales sobor de preoţi, lucrările sesiunii s-au deschis printr-un cuvânt-argument al părintelui consilier Nicodim Petre în care s-a evidenţiat importanţa acordării unei atenţii deosebite lucrării pastorale cu tânăra generaţie. Astfel, s-au pus întrebările: „De ce este nevoie să împreună-lucrăm cu tinerii?“, sau „Cum facem noi, ca preoţi, să îi sensibilizăm, să îşi deschidă inima şi ei să fie o prezenţă vie în Biserică?“, ori „Cum ne raportăm la tânăra generaţie ca ea să înţeleagă că Dumnezeu este viaţă, libertate şi sens?“.

Feedback-ul părinţilor participanţi a fost unul foarte bun, între răspunsurile acestora regăsindu-se afirmaţiile: „Tinerii noştri sunt darul lui Dumnezeu pentru Biserică şi pentru neamul românesc“, sau „Lucrarea pastoral misionară cu tânăra generaţie este chemare la regăsirea şi înnoirea vocaţiei misionare, la consolidarea comuniunii în jurul potirului euharistic şi la încredinţarea totală în lucrarea purtătoare de grijă şi mântuitoare a Domnului Hristos, Capul Bisericii, Care cheamă pe tot omul, tânăr şi mai puţin tânăr la comuniunea de viaţă veşnică“. Însă, tinerii nu sunt doar viitorul Bisericii şi al neamului, ci sunt şi prezentul ei; sunt viaţa, entuziasmul şi energia debordantă care se manifestă într-o cultură a vieţii, deoarece fiecare dintre ei au vocaţia sfinţeniei şi nu se pot împărtăşi de ea decât în Biserica lui Hristos cel răstignit şi înviat.

În concluzie, lucrarea pastoral-misionară cu tânăra generaţie este un răspuns la strigătul de „ajutor“ al copiilor şi tinerilor noştri, este o şansă pe care le-o acordăm de a cunoaşte Adevărul şi de a se orienta corect în viaţă. Este totodată şi o ieşire din „rutină“, o provocare şi o înnoire duhovnicească. Pentru tineri, implicarea responsabilă a preotului în pastoraţia lor este descoperire şi cunoaştere a adevărului şi a libertăţii, este orientare către valorile perene ale tradiţiei şi spiritualităţii poporului român, este părtăşie la educaţia vieţii care cultivă respectul, atenţia şi demnitatea persoanei, descoperirea propriilor daruri şi responsabilizarea lucrării acestora în comuniunea plină de Duh Sfânt a Bisericii.