Primirea oficială de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a delegației Patriarhiei Alexandriei și a întregi Africi condusă de Preafericirea Sa Teodor al II-lea, Papă și Patriarh al Alexandriei și al întregii Africi, a avut loc, în jurul orei 12:00, pe scena special amenajată din apropierea Catedralei Patriarhale. Cu acest prilej a fost oficiată o slujbă de Te Deum.

La finalul Slujbei de Te Deum, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat un cuvânt de bun venit Preafericirii Sale, Preafericitului Părinte Teodor al II-lea, Papă și Patriarh al Alexandriei și al întregii Africi:

„În numele tuturor ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în numele clerului şi credincioşilor Bisericii noastre, Vă spunem din toată inima, bine aţi venit!

Preafericirea Voastră, continuaţi şirul vizitelor irenice ale Patriarhilor Alexandriei şi ai întregii Africi, arătând prin aceasta comuniunea noastră frăţească ortodoxă, dar şi coresponsabilitatea noastră în misiunea ortodoxă astăzi.

În ultimii 50 de ani am avut mai mulţi patriarhi ai Alexandriei care ne-au vizitat. În 1958 a fost prezent la Bucureşti vrednicul de pomenire Patriarh al Alexandriei Hristofor. În 1971 a fost Preafericitul Patriarh Nicolae, deci cu 40 de ani în urmă. În 1994 şi în 1995 a fost la Bucureşti, în vizită frăţească, Preafericitul Patriarh Partenios al III-lea care a fost şi părintele duhovnicesc al Preafericirii Voastre. În anii 1998 şi în 2003 a fost în România, invitat de Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, vrednicul de pomenire Patriarh al Alexandriei şi al întregii Africi, Petros al VII-lea.

Astăzi, cu multă bucurie primim pe Preafericirea Voastră în mijlocul nostru la sărbătoarea mare a Sfântului Cuvios Dimitrie, Ocrotitorul Catedralei noastre patriarhale, dar şi Ocrotitorul Bucureştilor. Bucuria noastră este mare pentru că Înaltpreasfinţitul Mitropolit Hrisostom de Patras, cu binecuvântarea Preafericitului Ieronim al Atenei şi al întregii Elade, ne-a adus Cinstitul Cap al Sfântului Apostol Andrei care ne îndeamnă să păstrăm credinţa apostolică şi care adună toate popoarele în bucuria mărturisirii Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Bucuria noastră sporeşte şi prin prezenţa Preafericirii Voastre la Bucureşti.

Amintim tuturor celor care ne ascultă că Preafericirea Voastră sunteţi un om bun la suflet şi harnic misionar. Citind biografia Preafericirii Voastre am rămas impresionaţi de multa activitate misionară pe care aţi desfăşurat-o şi pe care o desfăşuraţi ca Patriarh al Alexandriei, dar şi înainte ca Mitropolit al acestei patriarhii. V-aţi născut în 1954 în Creta, aţi studiat la Atena, la Tesalonic şi la Odessa, unde aţi studiat literatură, filozofie şi artă. Aţi fost reprezentant al Patriarhiei Alexandriei în Patriarhia Rusă, cu sediul la Odessa, apoi, din 1990 până în 1997 aţi fost reprezentant al Patriarhiei Alexandriei la Atena. Aţi fost vicar patriarhal pentru scurt timp şi apoi aţi devenit Mitropolit pentru Camerun, pentru Zimbabwe şi aţi desfăşurat o activitate deosebită pentru promovarea Ortodoxiei în Africa. Aţi înfiinţat o mulţime de centre misionare şi culturale nu numai în Camerun şi Zimbabwe, ci şi în Mozambic, Botswana şi în Angola, iar în oraşul Johannesburg avem o parohie ortodoxă românească care funcţionează cu binecuvântarea Preafericirii Voastre şi care se bucură de o deosebită atenţie din partea Mitropolitului de Johannesburg şi Pretoria din cadrul Patriarhiei Alexandriei.

Această cooperare frăţească misionară care se vede prin prezenţa unei parohii româneşti care se află în jurisdicţia Preafericirii Voastre, dar care este susţinută şi de Patriarhia Română, ne îndeamnă să dăm ca exemplu această conlucrare ca o conlucrare frăţească misionară realistă şi responsabilă pentru timpul de astăzi. Pentru toate aceste motivaţii şi pentru multe altele noi vă primim cu multă dragoste frăţească şi cu mult respect. Ştim că patriarhii Alexandriei au fost mari apărători ai credinţei ortodoxe în timpul Sinoadelor Ecumenice, începând cu Sfântul Atanasie al Alexandriei la Sinodul I Ecumenic, continuând cu Sfântul Chiril al Alexandriei şi alţi mari teologi ierarhi ai Alexandriei care au devenit învăţători ai lumii creştine. Deci, noi astăzi ne bucurăm că sunteţi prezent aici.

Bine aţi venit în mijlocul nostru şi rugăm pe Bunul Dumnezeu să Vă dăruiască sănătate şi acelaşi zel în lucrarea misionară în Africa şi în mărturia pe care o daţi în lumea întreagă astăzi”.



De asemenea, Patriarhul Alexandriei a mulţumit Patriarhului României pentru primirea deosebită şi pentru dragostea şi purtarea de grijă, în duhul iubirii frăţeşti :

„Preafericirea Voastră,
Preafericite Părinte Daniel,
Patriarh al României,
Preaiubite frate şi împreună liturghisitor cu Smerenia Noastră,

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,
Excelenţele Voastre,
domnilor reprezentanţi ai autorităţilor de Stat,
Iubiţi preoţi şi diaconi ai lui Hristos,
preacuvioşi monahi şi monahii,
iubiţi credincioşi,

Slavă şi preacinstire înălţăm lui Dumnezeu, Cel în Preasfânta Treime lăudat că Ne-a învrednicit să venim astăzi în România, ţara dumneavoastră binecuvântată, şi să ne întâlnim aici cu fraţi preaiubiţi.

În acest moment, ne aflăm lângă Preafericirea Voastră, răspunzând invitaţiei pe care ne-aţi adresat-o cu dragoste frăţească, să prăznuim împreună, mâine, sfânta pomenire a Cuviosului Dimitrie cel Nou, Apărătorul şi Ocrotitorul Bucureştilor.

Acest pelerinaj constituie expresia dragostei frăţeşti autentice şi a comuniunii sincere, în duhul iubirii şi susţinerii reciproce între Preasfintele Noastre Biserici, fapt care se petrece de multe veacuri.

Preafericirea Voatră,

Venim lângă Preafericirea Voastră ca frate în Hristos, ca să dăm expresie, împreună, unităţii noastre de credinţă în legătura dragostei.

Venim lângă Preafericirea Voastră din Tronul Patriarhal al Sfântului Evanghelist Marcu ca să împărtăşim tuturor, din inimă, binecuvântarea apostolică.

Cu mare bucurie, Ne întâlnim şi cu Înaltpreasfinţiţii şi Preasfinţiţii arhierei ai Tronului Patriarhal al României, care, cu simţăminte de dragoste frăţească şi din dorinţa de a ne onora, se află astăzi, aici, pentru a-şi arata astfel respectul şi aprecierea faţă de cel care, cu harul lui Dumnezeu, este Patriarh al unui Tron Apostolic, cu o moştenire spirituală covârşitoare, şi cu o istorie care se pierde în negura vremurilor, din primii ani de creştinism.

Da, Preafericirea Voastră, cinstiţii arhierei, în calitatea lor de sprijinitori şi colaboratori ai Preafericirii Voastre sunt pietrele de mare preţ care împodobesc mitra de întâi ierarh a Preafericirii Voastre. Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut pe el, şi fiii Sionului să se veselească de împăratul lor, spune psalmistul (Ps.149, 2).

Străvechea Patriarhie a Alexandriei şi a întregii Africi străbate deja al III-lea mileniu al istoriei sale foarte agitate. O istorie care a început cu primul ei episcop, Sfântul Evanghelistul Marcu, şi se continuă până în zilele noastre fără întrerupere, păstrând cu statornicie credinţa creştină nealterată, întemeiată pe tradiţia apostolică şi pe moştenirea neschimbată lăsată de Sfinţii Părinţi şi de marile personalităţi duhovniceşti, care au împodobit acest Tronul. Istoria Tronului Patriarhal al Alexandriei a întregistrat, totodată, şi a arătat sensul în care trebuie să meargă Biserica de pretutindeni, încă din primele zile ale prezenţei sale în lume.

Aducând, aşadar, şi această mărturie despre calea străbătută de Patriarhia Alexandriei de-a lungul istoriei, privim cu bucurie la distinşii clerici şi colaboratori ai Preafericirii Voastre, dorindu-le din adâncul inimii sănătate, bunăsporire în viaţa duhovnicească şi roade bogate de la Hristos, în activitatea lor pastorală.

În aceste momente, când ne aflăm sub înrâurirea emoţiei fireşti, mulţumirea Smereniei Noastre se exprimă cu sinceritate şi cu sentimente bogate de veselie duhovnicească, în adâncul sufletului. Dar ea se exteriorizează şi devine stare de rugăciune, cerere tot mai stăruitoare şi rugă fierbinte ca Domnul să vă întărească pe toţi, iubiţi fraţi, ca să duceţi mai departe slujirea Bisericii în duhul Crucii şi al Învierii, adică cu sacrificii spre biruinţă. De odată ne vin pe buze cuvintele imnografului: Doamne al Puterilor, fii cu noi...; Doamne al Puterilor, miluieşte-ne pre noi!.

Vă urăm, Preafericirea Voastră, cinstit frate în Hristos, să trăiţi întru mulţi ani şi să păstoriţi poporul român cel drept credincios, spre lauda şi slava lui Dumnezeu. Pe lângă acestea, credem, de asemenea, că şi Preafericirea Voastră vă veţi ruga pentru străvechea Noastră Patriarhie; Rugăciunile Preafericirii Voastre constituie pentru noi un dar scump şi de mare preţ !

Vă mulţumim pentru primirea cordială pe care ne-o faceţi, pentru dragostea şi purtarea de grijă, în duhul iubirii frăţeşti. Dar, mai ales, Vă mulţumim pentru cuvintele frumoase adresate nouă şi delegaţiei însoţitoare, care sunt expresia nobleţei sufleteşti a Preafericirii Voastre.

Rugăciunea de preaslăvire a lui Dumnezeu se înalţă ca o tămâie cu bun miros, dar şi ca cerere stăruitoare şi caldă, către Hristos, Păstorul cel Mare, Căruia cu mare glas îi strigăm: Doamne, Doamne, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta pe care a sădit-o dreapta Ta şi o desăvârşeşte pe ea!

Întru mulţi ani, Preafericirea Voastră !”

sursa: basilica.ro