Poporul creștin cel mai încercat în ultimii ani este, cu siguranță, poporul lui Dumnezeu din Siria. Născut din lacrimile și osteneala multor părinți ai Bisericii, precum Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfinții Efrem și Isaac Sirul, Ioan Damaschin și Roman Melodul, creștinii ortodocși ai Patriarhiei Antiohei și a Întregului Orient, alături de creștinii sirieni iacobiți, chaldeeni, sirieni răsăriteni, malabarezi, suferă în urma primăverii arabe.

Biserici distruse, creștini alungați din Alep, Deir Zor, Raqqa, sute de răpiri și zeci de mucenici au fost și sunt o nouă rană în coasta deja însângerată a Mântuitorului Iisus Hristos.

Cu toate acestea, creștinismul ortodox pulsează în Siria. Acest mesaj l-a susținut printre lacrimi și Patriarhul Melchit Grigorie al III-lea Laham. Așa cum notează Christian Post, ierarhul îndeamnă la înțelepciune: „Creștinii trebuie să rămână acasă, lângă bisericile ruinate, ruinate dar ale noastre. Valul celor plecați, în special tineri, rup inima mea, adâncesc rana mea profund. Ce viitor avem dacă plecăm? Ce viitor va fi pentru Biserica lui Hristos care, timp de 2000 de ani, aici a fost neîntrerupt? În ciuda tuturor suferințelor, stați! Fiți răbdători! Nu plecați! Stați pentru Biserică, pentru patrie, pentru Siria și viitorul acesteia! Stați!”.