În timpul şedinţei de lucru din Aula Magna „Teoctist Patriarhul” la care au participat stareții și starețele din eparhie a fost susţinut referatul „Filantropi români, ctitori de mănăstiri și schituri sau binefăcători ai acestora”.

Referatul a fost întocmit de Pr. Mihail Săsăujan, consilier eparhial la Sectorul Cultural şi Comunicaţii media, şi prezentat de Arhim. Nectarie Șofelea, Exarh Administrativ al Arhiepiscopiei Bucurestilor.

În document se menţionează că „unele mănăstiri poartă până azi numele ctitorilor lor. În ordine soteriologică, ele asigurau, prin înscrierea numelor în pomelnicul oficial, pomenirea la Sfânta Liturghie a ctitorilor și a tuturor acelora care și-au îndeplinit față de ea îndatorirea milosteniei”.

„La rândul lor, mănăstirile ridicate de ctitori din credință si dragoste pentru Dumnezeu și semenii lor erau datoare a practica milostenia”.

„Hrisovul de orânduială a mănăstirilor din 10 septembrie 1798 din Țara Românească arată că acestea au fost înzestrate de ctitori cu averi, iar de domnitori cu orânduieli și canoane ca după acelea economisindu-se și chivernisindu-se să fie și să steie în veci la starea lor pentru faceri de bine de-a pururea și ajutorul celor săraci întru politiceasca unire și pentru veșnica lor pomenire”.

„Actul de ctitorie și filantropie a domnitorilor, boierilor și ierarhilor față de mănăstiri și schituri a dat rod în istoria bisericească a poporului român”.

„Mănăstirile au răsplătit actul de ctitorie prin activitatea bisericească, duhovnicească, culturală și socială pe care au dezvoltat-o în interiorul lăcașurilor monahale, dar și în afara lor, pentru poporul român dreptcredincios”, se mai precizează în referatul Părintelui Săsăujan. 

„Activitatea filantropică a mănăstirilor în istoria Bisericii Ortodoxe Române” a fost analizată de Arhim. Policarp Chițulescu, Consilier patriarhal şi Director la Biblioteca Sfântului Sinod.

„Părinții Bisericii nu doar au scris și predicat despre milostenie, filantropie, ci ei înșiși s-au preocupat și au reușit în mod exemplar să organizeze actele de milă sub nenumărate forme”.

„Este important să nu pierdem din vedere că milostenia creștină nu se adresează exclusiv nevoilor materiale ale oamenilor, ci prin împlinirea lipsurilor de natură materială se urmărește și câștigarea sufletelor pentru ceruri prin cultivarea unei mai mari disponibilități pentru viața spirituală”.

„Sărăcia nu rezidă numai în lipsa bunurilor materiale, ci și în absența unei preocupări pentru suflet, pentru mântuirea în Hristos. Aducerea oamenilor pe calea credinței, grija pentru mântuirea sufletelor, reprezintă culmea milosteniei și a filantropiei creștine”.

„Cea mai cunoscută și mai răspândită formă de filantropie în mănăstiri era această formă incipientă de spital numită bolniță, rămasă timp de secole, singura instituție cu preocupări curative de la noi”.

„Bolnițele sau vraceavnițele erau organizate aparte de mănăstiri, dar în apropierea acestora, acestea având clădiri proprii și biserică. Personalul deservent era format de călugării cu o oarecare experiență medicală, cunoscători ai proprietăților curative ale plantelor”.

Apoi, Arhim. Nectarie Şofelea a prezentat noi forme de ajutorare economică a mănăstirilor în timp de pandemie.

Întâlnirea a prilejuit şi o serie de discuţii de ordin administrativ, liturgic și duhovnicesc, după care au fost înaintate propuneri de îmbunătățire a vieții monahale.

Sinaxa a fost precedată de slujba de Te Deum oficiată de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în Sala „Europa Christiana” din Palatul Patriarhiei.

În Arhiepiscopia Bucureştilor există 35 de mănăstiri și 7 schituri. Numărul total de personal monahal în mănăstirile din eparhie este 675, dintre care: 247 de călugări și frați și 428 de monahii și surori.

sursa: basilica.ro