Am părăsit Cetatea Ieşilor la ora 7:00, după ce am pus început bun zilei prin rugăciune, primind binecuvântarea Celui ce „a călătorit împreună cu Luca și Cleopa”. Ajunși la Mănăstirea Văratec, am vizitat locurile în care a trăit memorabila Veronica Micle, muză poetului nepereche, și i-am mulțumit Maicii Domnului în Biserica mănăstirii, că, prin mijlocirile Sale, am ajuns cu bine la primul obiectiv. Ne-am îndreptat apoi spre Mănăstirea Agapia, unde am descoperit împreună chipurile atât de vii zugrăvite de marele Grigorescu. Ghid în mânăstire ne-a fost o colegă, Lavinia Macovei, care din încredințarea doamnei Director Carmen Pirleciu ne-a vorbit despre istoricul acestei vechi vetre monahale al cărei nume se traduce prin „iubire”.Am părăsit Mănăstirea Agapia cu promisiunea că vom reveni, mai ales că în cadrul acestui așezământ se dezvoltă încet,dar sigur, un club Aleph. Am urcat muntele și am ajuns la Mănăstirea Sihla, unde obștea ne aștepta, în timpul Liturghiei fiind înălțare rugăciuni pentru buna noastră călătorie. Aici am luat masa, am vizitat împrejurimile, ne-am închinat la Peștera Sfintei Cuvioase Teodora și am primit binecuvântarea părintelui stareț Pahomie Cătană, el însuși unul dintre cei mai apropiați și dragi colaboratori ai Rețelei de Cluburi Aleph, cel ce a dat farmec simpozionului dedicat memoriei Părintelui Cleopa ce a avut loc pe 27 noiembrie 2015.

 Pliniu cel Bătrân spunea că „Acasă este acolo unde-ți este inima”, iar următoarea mănăstire la care ne-am oprit a fost pentru mulți dintre noi o adevărată „revenire acasă”. Ne-am întors acasă, la Sihăstria, acolo unde unii dintre noi avem o parte din familie, o parte din prieteni, acolo unde duhul Părintelui Cleopa încă mai dăinuie. Am vizitat chilia părintelui Cleopa, ne-am închinat la mormântul său și am admirat monumentala biserică a mănăstirii. La Mănăstirea Secu am avut bucuria întâlnirii cu Părintele Cleopa, viețuitor al mănăstirii, ce nu este cu mult mai prejos de cel ce a viețuit la Sihăstria. Cuvioșia sa ne-a prezentat biserica mănăstirii și cele două paraclise, bucurându-ne cu pilda celor doi cuvioși ce a viețuit aici: Antim Găină și Vichentie Malau. Alături de „Cleopa cel mic”, după cum el însuși s-a numit, timpul a trecut fără să ne dăm seama, sădindu-ne în inimă câteva semințe ce nădăjduim că vor rodi în acest post. Ne-am vizitat mai apoi colegii de la Seminarul „Veniamin Costachi”, ne-am închinat la o parte din moaștele Sfântului Ioan Iacob, îndreptându-ne cu pași repezi spre mănăstirea de metanie a celui ce mai apoi și-a găsit odihna în pustia Hozevei: Mănăstirea Neamț.

 Am vizitat apoi trei dintre schiturile Lavrei Neamțului. Primul a fost Schitul Icoana Nouă, unde în ciuda drumului anevoios, călătoria a fost una a regăsirii și a liniștii. Drumul prin peisajul mirific iar frumusețea poienii ce parcă ocrotea falnica biserică a schitului ne-a bucurat nespus. Următorul Schit a fost Vovidenia, unde marele Sadoveanu parcă ne aștepta iar Maica Domnului ne privea plină de drag din Icoană Sa făcătoare de minuni. Ultima, dar nu cea din urmă vatră monahală vizitată a fost Schitul Cărbuna, unde mica obște ne-a întâmpinat cu multă dragoste și bucurie. Ne-am întors în Iași la ora 20:00, obosiţi trupește dar revigorați duhovnicește, nădăjduind că ne vom bucura de rugăciunile Sfinților și Cuvioșilor pe ale căror urme am călcat în acest scurt, dar cuprinzător periplu duhovnicesc. (Gherasă Gabriel-Andrei, președintele Rețelei de cluburi „Aleph“ din Arhiepiscopia Iaşilor)