O bună parte dintre noi îi cunoaștem pe Sfinții Nectarie, Ioan Rusul sau Dimitrie din Tesalonic, însă o relație se consolidează prin dialog și întâlnire personală. Chiar și atunci când vine vorba de Dumnezeu și sfinți. Peregrinarea noastră din Grecia a fost un moment în care fiecare aștepta cu mult dor, entuziasm și emoție întâlnirea cu cineva. Fiecare avea „o cunoștință” undeva și aștepta să fie primit. 

În prima zi a pelerinajului, am vizitat Tesalonicul cu Turnul Alb, Arcul lui Galeriu, Rotonda și Biserica Sfânta Sofia - copie a celei din Constantinopol. Ne-am amintit de un Tesalonic de altădată, plin de povești, vitejii și oameni ce și-au trăit viața parcă mult peste modul în care o facem noi acum. Desigur, mai profundă și poate mai tainică a fost întâlnirea cu Sfinții Dimitrie, Grigorie Palama și Vasile al Tesalonicului. 

În a doua parte a zilei, vizitând Muntele Olimp, ne-am amintit de fascinantele legende și am conștientizat că Dumnezeu nu lasă niciun loc părăsit, fără prezența Sa. Prin ostenelile Sfinților Dionisie din Olimp, Irina din Hrisovalant și a altor mulți cuvioși, aceste pământuri s-au sfințit și au rodit sfinți. Am întâlnit rugăciune și nevoință, viață duhovnicească și spiritualitate chiar în locurile cunoscute în vechime drept locuință a zeilor.

În cea de-a doua zi a pelerinajului, am luat binecuvântare de la Maica Domnului, ajungând la Mănăstirea Kato Xenia, mănăstire ce își serba în acea zi hramul. Brâul Maicii Domnului, aflat aici, este un motiv de reală bucurie pentru orice pelerin.  

În insula Evia am aflat despre puterea ascultării, smereniei și a rugăciunii de la Cuvioșii David și Iacob Tsaliki. Localitatea Prokopi, un orășel din această insula, aduce aminte localnicilor de orașul capadocian din care au venit, cu mult timp în urmă, în vreme de prigoană, bunicii, moșii și strămoșii lor. Probabil din acest motiv, ca binecuvântare, Sfântul Ioan Rusul, prin moaștele sale, stă de strajă și mângâie pe toți cei care au nevoie de blândețe, vindecare și sprijin. Sfântul nu a fost zgârcit nici în privința noastră. 

Au urmat întâlnirile cu Sfinții Partenie al Lampsacului la Mănăstirea Makrimallis, Porfirie Kavsokalivitul la Milesi și Efrem cel nou la Nea Makri. 

Cu siguranță, Atena este un punct important pentru orice vizitator al Greciei. Parcă tot ce înseamnă cultură și spiritualitate locală e concentrat aici. Aceasta, pentru că Atena păstrează locuri cu o deosebită încărcătură istorică, culturală și spirituală: Acropole - locul unde Sfântul Pavel le vorbea filosofilor despre statuia unui singur zeu necunoscut - și complexul generos oferit de una din cele patru mari coline pe care este situată Atena, Partenon-ul, Monastiraki, Biserica Sfântul Nicolae Planas și Muntele Likavitos au reprezentat pentru noi puncte cheie în înțelegerea etosului național și local. 

Am continuat apoi cu frumoasele locuri și peisaje ale insulei Eghina. Mănăstirile Sfântului Nectarie și a Sfintei Ecaterina își așteaptă pelerinii într-o tăcere ce te îndeamnă la a-ți aduce aminte cine ești și ce poți face pentru ceilalți, cât de mult și cum te poți jertfi pentru ei. 

Am traversat Canalul Corint și am poposit apoi la Loutraki, Mega Spileo, Patras  și Kefalonia. În Loutraki, gazdă ne-a fost Sfântul Patapie, un sfânt mai puțin cunoscut, însă deosebit de primitor. Plecând genunchiul la mormântul Sfântului Apostol Andrei, la Patras, am ajuns apoi la Kefalonia, unde am fost găzduiți sub acoperământul Sfântului Gherasim, grabnic făcător de minuni.

În ultimile zile ale peregrinării noastre am ajuns în Insula Corfu, unde Sfântul Spiridon și Sfânta Împărăteasă Teodora veghează tainic cetatea, amintind locuitorilor și vizitatorilor măreția omului ajuns prieten cu Dumnezeu, indiferent de timpul istoric. 

Un ultim popas în vechea Eladă a fost complexul monahal Meteora. Dacă în Sfântul Munte accesul este permis doar bărbaților, aici oricine se poate bucura de frumoasele mănăstiri aflate pe cele mai impresionante piscuri, oferind o panoramă de neegalat.

În drum spre casă, am ajuns și în capitala Bulgariei, Sofia, și ne-am închinat în Catedralele Alexandr Nevski și Sfânta Sofia.

La finalul verii, un astfel de pelerinaj te încarcă, dar și provoacă. Te așază într-o rânduială atât de firească: sfinți tineri, părinți ai pustiului mult căutați, episcopi blânzi ce și-au sfințit viața prin smerenie, oameni simpli cu greutăți, dar plini de Dumnezeu. Uiți că societatea îți propune să fii altfel. Toate acestea cultivă, zidesc, dar mai ales responsabilizează. 

(Dan Zăhărescu - voluntar Departament Misiune pentru Tineret.)