Martiriul Sfântului Efrem cel Nou a început pe 14 septembrie 1425 (de ziua Sfintei Cruci, care este și ziua sa de naștere), când turcii au cotropit Mănăstirea aflată pe Colina Neprihăniților (Nea Makri – Grecia) și au ucis pe ceilalți monahi prin decapitare, iar pe Sfântul Efrem l-au luat în robie. În data de 5 mai 1426, într-o zi de marți, la ora 9 dimineața, Sfântul Efrem cel Nou și-a dat sufletul în mâinile Domnului, în urma chinurilor cumplite la care fusese supus (a fost spânzurat cu capul în jos, în pantece i-au înfipt un tăciune aprins și i-au sfâșiat carnea).

Vreme de peste 500 de ani, nimeni nu a știut nimic despre acest Mare Mucenic. Pe 3 ianuarie 1950, monahia Macaria a descoperit, prin revelație dumnezeiască, Sfintele Moaște ale Marelui Mucenic Efrem cel Nou, precum și viața și patimirile sale. (Mai multe detalii despre viața Sfântului Efrem cel Nou, aici).

În data de 2 mai 2011, Sfântul Sinod al Patriarhiei de la Constantinopol l-a canonizat Sfântul Sfinţit Mucenic Efrem cel Nou, acesta fiind prăznuit de două ori pe an. Pe 3 ianuarie este sărbătorită aflarea cinstitelor moaște, iar pe 5 mai, sfârșitul său mucenicesc.

În țara noastră există numeroase locașuri de cult care îl au ca ocrotitor pe Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou.

Vezi și galeria FOTO: Hramul Sfântului Efrem cel Nou - o mare de inimi în rugăciune (Galerie FOTO)