Constantinopolul, oraşul întemeiat de Sfântul Constantin, capitală a Imperiului Bizantin vreme de aproape 1000 de ani, cetate în care s-au cristalizat multe din adevărurile de credinţă pe care Biserica noastră le propovăduieşte şi aşază cu multă răbdare Cuvântul Domnului în inimile noastre, are o populaţie aproximativ cât cea a României. A fost o mare bucurie duhovnicească faptul că am avut posibilitatea să păşim în Biserica „Sfânta Sofia“ (a „înţelepciunii divine“), în Biserica Vlaherne, unde Acoperământul Maicii Domnului i-a îmbrăţişat pe cei îngenungheaţi la rugăciune, în biserica în care Dumnezeu ne-a descoperit-o pe Maica Domnului ca fiind „Izvorul Tămăduirilor“, şi în biserica ctitorită de voievodul care şi-a iubit credinţa şi neamul până la sacrificiul suprem, Sfântul Constantin Brâncoveanu, de la al cărui martiriu s-au împlinit anul acesta 300 de ani. Capadocia este minunea sădită de Dumnezeu pe pământ în care s-au născut mulţi dintre prietenii lui Dumnezeu. Aceşti prieteni ai lui Dumnezeu au aşezat în scris adevăruri fundamentale ale credinţei noastre, adevăruri născute din aspră nevoinţă duhovnicească şi luminate de căldura Duhului Sfânt. Aceşti prieteni şi casnici ai Domnului sunt un reper important în demersul nostru duhovnicesc. Din viaţa şi strălucirea lor duhovnicească înţelegem că Dumnezeu „este minunat întru sfinţii Săi“. Capadocia este un ţinut desprins parcă dintr-o altă lume şi astăzi. După atâta vreme, ne aminteşte cu aceeaşi prospeţime în suflet de Sfântul Vasile cel Mare, de Sfântul Grigore de Nazianz, de Sfântul Ioan Rusul şi de bisericile subterane în care încă se mai simte şi se respiră „aer dumnezeiesc“.

Vizitarea locaşurilor de închinăciune, în costume populare

Efesul este locul în care Dumnezeu ne-a învrednicit, pe noi, muritorii, să poposim la casa Maicii Domnului. Să ajungi acasă la Maica Domnului este cel mai frumos dar pentru care rămânem îndatoraţi atâta vreme cât Dumnezeu va îngădui să mai vieţuim pe pământ. Locuitorii din această cetate s-au bucurat de prezenţa a doi dintre apostolii Domnului: Sfântul Apostol Ioan şi Sfântul Apostol Pavel. Poposind în această localitate, Sfântul Pavel mulţumeşte lui Dumnezeu pentru credinţa şi dragostea faţă de semeni a credincioşilor din acestă localitate cărora le strecoară în suflet nădejdea că „împotriva duhurilor răutăţii care sunt în văzduhuri“ „Cuvântul lui Dumnezeu este ca o sabie“ (Efeseni 6, 12 şi 17). Toate acestea sunt motive suficiente pentru noi, pelerinii (preoţi, preotese şi credincioşi), cărora Dumnezeu ne-a îngăduit să ajungem prin locurile pomenite mai înainte, de a-L mărturisi pe Dumnezeu cu toată dragostea. Ne-am bucurat pentru că în acest an închinat Sfinţilor Martiri Brâncoveni, în Biserica „Sfânta Muceniţă Paraschevi“, din Constantinopol (Istanbul), zidită de voievodul martir, dar şi în celelalte biserici am putut să păşim şi să ne rugăm îmbrăcaţi în frumoasele noastre costume populare. (Pr. Valentin Tofan, protopop al Protopopiatului Piatra Neamţ)