Pregătindu-ne pentru întâlnirea cu sfinții athoniți, am poposit în Bulgaria la peștera din Basarabov – locul de nevoință al Sfântului Cuvios Dimitrie, ocrotitorul Bucureștilor și apoi în capitala țării, vizitând Catedralele Alexandr Nevski și Sofia.

În Grecia, am fost în cetatea Tesalonicului, acasă la Sfântul Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir și la Sfinții Grigorie Palama și Vasile, episcopi ai Tesalonicului și dascăli ai rugăciunii inimii. Am vizitat și Turnul Alb, Arcul și Rotonda lui Galeriu, Biserica Sfânta Sofia și centrul istoric al orașului.

Popasurile duhovnicești din Sfântul Munte au înlesnit gândul că rugăciunea și nevoința sunt căi de a te adânci în cunoașterea de sine. La Mănăstirea Simonos Petras a fost prima noastră oprire. Simțind în viața părinților de aici duhul ctitorului, Cuviosul Simeon, ne-am închinat moaștelor Sfintei Maria Magdalena. Cinstitele sale moaște ocrotesc așezarea și dăruiesc pelerinilor o șansă de a se împărtăși de harul ce vine prin mâna rămasă caldă, prin minune dumnezeiască. Tot aici Sfinții Arsenie Capadocianul, Nectarie și Varvara, prezenți prin sfintele lor moaște, au binecuvântat șederea și au îmbărbătat la drum.

Au urmat alte popasuri la Mănăstirea Grigoriu (ocrotită de Sfânta Anastasia Romana), Mănăstirea Dionisiu (ce adăpostește icoana Maicii Domnului pictată de Sfântul Apostol Luca, moaștele Sfântului Ioan Botezătorul și mormântul Sfântului Ierarh Nifon al Constantinopolului, smerit nevoitor aici), Mănăstirea Sfântul Pavel (având Icoana Maicii Domnului „Oglinda” și darurile magilor), Schitul Nea Skiti (cu mormântul Cuviosului Iosif Isihastu) și Schitul Sfânta Ana (ocrotită prin moaștele Sfintei Ana).

Chiliile și zonele aspre ale Sfântului Munte precum sihăstria Sfânta Ana Mică, Karulia, Katunakia, Kerasia, Kavsocalivia, Vârful Athon sau ținutul Viglei au fost vizitate și străbătute la pas pe poteci arareori călcate de pelerinii zilelor noastre. Străbătându-le, văzând asprimea locurilor și închinându-ne în micile bisericuțe ne-am gândit la nevoința sfinților isihaști de aici: Iosif Isihastul, Efrem Katunakiotul, Acachie și Porfirie Kavsocaliviții, Nil - izvorâtorul de mir și Atanasie Athonitul. Pașii ne-au purtat prin arșița soarelui sau bătaia vântului, în proximitatea mării sau la înălțimea muntelui, în văile împădurite sau în zonele stâncoase. Frumusețea cerului înstelat luminat de luna plina ce se oglindea în apele mării sau priveliștea asupra întregului Sfânt Munte de pe vârful Athonului ne-au făcut să strigăm precum psalmistul: „cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate întru înţelepciune le-ai zidit!”.

Popasuri de suflet au fost și schiturile românești de la Lacu și Prodromu (ce adăpostește Icoana Maicii Domnului „nefăcută de mâna omenească”), cele grecești de la Sfântul Andrei (unde se află Athoniada - Academia bisericească athonită întemeiată din 1749) sau Sfântul Ilie (loc de nevoință a Sfântului Paisie Velicicovschi, precum și mănăstirile Filoteu (cu icoana Maicii Domnului Dulcea Sărutare), Karakalu, Kutlumuș („Lavra Țării Românești”), Iviron (ocrotită de Icoana „Portărița”), Stavronikita, Xenofont, Pantelimon (loc de nevoință a Cuviosului Siluan Atonitul) sau Pantokrator (ce adăpostește Icoana „Gerontissa”). Împrejurimile Kareei, capitala Sfântului Munte, cu chiliile Cuvioșilor Nicodim și Paisie Aghioritul sau chilia Axion Estin (locul în care s-a intonat prima dată, integral, Axionul Născătoarei de Dumnezeu) ne-au ajutat să vedem că sfințenia e posibilă în orice timp, e accesibilă oricărui neam, dar se dobândește cu osteneală și permanentă trezvie.

Toate cele trăite în aceste zile: întâlnirile și dialogurile cu părinții mănăstirilor, traseele și priveliștile, slujbele și popasurile duhovnicești ne-au ajutat să înțelegem că ospitalitatea se descoperă în gesturi mici, nu în felurile de mâncare; că părinții se roagă în fiecare noapte pentru pacea lumii, chiar dacă lumea nu crede în rugăciunea lor; că oricare bătrânel cu care te întâlnești poate fi viitorul sfânt la care te vei închina în următorii ani; că domnitorii români au fost ctitori și donatori importanți fără ajutorul cărora Sfântul Munte ar fi arătat cu totul altfel; că marii sfinți s-au nevoit în colibe mici dar au cuprins în sufletul lor întreg cerul. (Dumitru Zăhărescu și Grigorie Pîjîn, voluntari ai Departamentului Misiune pentru Tineret)