Dezbaterea organizată sâmbătă, cu câteva zile înainte de marcarea, la 25 noiembrie, a Zilei internaţionale pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor, s-a dorit a fi nu doar un nou semnal de alarmă cu privire la amploarea pe care o ia acest fenomen, ci şi un prilej de a aduna la aceeaşi masă a discuţiilor reprezentanţi ai societăţii civile, al instituţiilor statului şi ai Bisericii, pentru a găsi soluţii concrete de combatere a violenţei domestice. Statisticile prezentate de reprezentanţii Poliţiei au arătat că, la nivel naţional, se înregistrează o creştere spectaculoasã a cazurilor de agresivitate manifestată în interiorul familiei în ultimii ani, de la aproximativ 9.500, în 2008, la peste 12 mii, în 2010, iar peste o sută de femei îşi pierd viaţa, anual, ca urmare a violenţei domestice. Tot statisticile arată că numărul cazurilor de violenţă domestică nu a crescut doar în mediile afectate de sărăcie (mediul rural, periferia oraşelor), ci şi în familiile din spaţiul urban, cu educaţie şi venituri peste medie. „Acest fenomen extrem de grav are efecte deosebit de adânci şi creează, dacă putem spune aşa, o reacţie în lanţ. Avem femei şi copii care, nemaisuportând tensiunea din interiorul familiei, recurg la gesturi extreme, cum este suicidul sau crima, sau părăsesc domiciliul şi devin victime uşoare ale infractorilor. Spre exemplu, Iaşul este judeţul în care s-au înregistrat cele mai multe cazuri de persoane care au căzut victime reţelelor de traficanţi, majoritatea în vederea prostituţiei şi, mai grav, persoane minore. Statisticile arată o creştere alarmantă a amplorii acestui fenomen, iar noi, fie că vorbim de instituţiile statului, Biserică sau societate civilă, trebuie să fim mai bine pregătiţi să luptăm cu acest flagel“, a subliniat comisarul-şef de poliţie, Vasile Dron, coordonatorul Centrului Regional Iaşi al Agenţei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane.

„Suntem o societate nepermis de pasivă“

Una dintre principalele probleme în ceea ce priveşte raportarea la fenomenul violenţei domestice o reprezintă pasivitatea. Atât a victimelor, cât şi a celorlalţi membri ai familiei, prieteni, vecini etc., care ar putea să intervină. „Suntem o societate nepermis de pasivă din acest punct de vedere. Cazurile de internări în spital determinate de violenţa domestică sunt foarte numeroase şi ştim cu toţii că ele depăşesc cu mult statisticile, deoarece, de multe ori, victimele nu vor, de teamă, de ruşine sau din alte considerente, să recunoască faptul că au fost maltratate. Este un întreg cerc vicios: victimele nu recunosc abuzurile la care au fost supuse, cei din jur tac şi îşi spun că o astfel de problemă, care nu de puţine ori se încheie printr-o tragedie, nu îi priveşte, societatea, în genere, nu reacţionează, iar agresorii îşi văd liniştiţi de viaţă, de multe ori fără să conştientizeze măcar gravitatea faptelor lor“, a spus dr. Diana Cimpoeşu, coordonatorul UPU-SMURD din cadrul Spitalului „Sfântul Spiridon“ din Iaşi. Atitudinea pasivă a victimelor violenţei domestice este confirmată şi de dr. Diana Bulgaru, medic primar legist în cadrul Institutului de Medicină Legală Iaşi. „Din totalul certificatelor medico-legale pe care ni le solicită victimele unor acte de violenţă, foarte puţine privesc cazurile de violenţa domestică. Fără acest certificat, este greu să demonstrezi şi să te îndrepţi, eventual, în instanţă, împotriva celui care te-a agresat. Este un aspect foarte important, pe care noi sperăm că femeile, în special, îl vor conştientiza cât mai mult. Violenţa lasă nu doar sechele fizice, ci, mai ales, psihice, iar timpul necesar vindecării lor este foarte îndelungat“, a atras atenţia dr. Diana Bulgaru.

„Trebuie să pedepsim agresorul, dar să protejăm familia“

Printre cauzele violenţei domestice, enumerate de specialiştii prezenţi la dezbaterea organizată sâmbătă, pe lângă sărăcie, consum de alcool şi de droguri, pasivitate sau o „tradiţie“ prost înţeleasă, a fost menţionată şi dependenţa economică a victimei de agresor. „Acesta este răspunsul pe care îl primim cel mai des: «nu am unde să plec cu copiii, dacă dau divorţ». O altă problemă este aceea a protejării victimelor. Suntem chemaţi să aplicăm legea şi, de multe ori, atunci când amendăm agresorul, ne întrebăm de unde va plăti acesta? Din banii pe care îi cheltuie pe băutură? Puţin probabil. Va lua, mai degrabă, de la gura copiilor sau din banii pentru întreţinerea casei. Iar acest lucru ne pune într-o situaţie foarte delicată. Trebuie să găsim noi pârghii legale, astfel încât să pedepsim agresorul, dar să protejăm familia“, a subliniat comisarul-şef Vasile Dron. 

Familia, locul unde nu poate fi inegalitate

Anul 2011 a fost declarat de Patriarhia Română „Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii“, decizie urmată de o intensificare a lucrării misionare desfăşurată în toate eparhiile din ţară şi străinătate, în vederea promovării şi protejării valorilor familiei creştine. Din acest punct de vedere, o atenţie deosebită a fost acordată campaniilor privitoare la violenţa în familie. „Atunci când a vorbit despre căsătorie, Sfântul Apostol Pavel i-a subliniat valoarea sacramentală, definind-o drept locul unde nu poate fi inegalitate: «femeia trebuie să se supună bărbatului, iar bărbatul, în schimbul supunerii soţiei, trebuie să-şi iubească femeia». Din păcate, unii îşi amintesc doar prima jumătate a spuselor Apostolului Pavel, pentru a justifica, astfel, un ascendent care nu există şi nici nu este agreat de Biserică. Biserica Ortodoxă cinsteşte rolul femeii şi încurajează o viaţă de familie sănătoasă, echilibrată, armonioasă, bazată, în primul rând, pe iubire. Într-o familie, fiecare membru ar trebui să se simtă în siguranţă, iubit şi respectat“, spune pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan (foto), prodecan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi.