Dacă am avea în fața ochilor o clepsidră cu nisip, care curge mereu până să se termine, și ne-am gândi că acesta este timpul vieții noastre pe pământ, atunci s-ar putea să folosim mai bine timpul din fiecare zi, văzând cât de puțin mai avem din viața noastră. Spun asta deoarece unii dintre noi trăim de parcă nu am mai muri niciodată, și chiar sunt și oameni bătrâni care se agață cu disperare de viața aceasta, de parcă aici ar fi raiul promis. În viața de zi cu zi, timpul parcă este tot mai scurt, și dacă nu luăm seama bine, s-ar putea să treacă ziua fără să facem nimic.

Făcând parte dintr-o generație tot mai slăbănogită și epuizată fizic, învățată cu minciuna și confortul, încercăm să tăiem prin jungla noilor descoperiri și concepții și ne tocim creierii să înțelegem ce este bine și ce este rău. Cel mai important mijloc de “educație” al generației actuale este televizorul. Sigur, sunt multe feluri de a pierde timpul, lenea și curiozitatea sunt pricipalii vinovați, însă în momentul în care omul își vine în fire, caută să-și răscumpere timpul pierdut printr-un mod de a petrece viața folositor pentru suflet. Să ne venim în fire și să avem curajul de a renunța la obiceiurile nefolositoare.

(Singhel Ioan Buliga, Provocările creștinului ortodox în zilele de astăzi, Editura Egumenița, Galați 2012, pp. 153-154)