Povestit-a avva Daniel pentru avva Arsenie ca a venit odată un magistru (funcționar din administrația imperiului), aducându-i testamentul unui senator, rudă a lui, care îi lăsa foarte multă moștenire. Și luându-l, a vrut să-l rupă. Și a căzut magistrul la picioarele lui, zicând: „Rogu-te, nu îl rupe, că mi se ia capul”. Și i-a zis avva Arsenie lui: „Eu mai înainte de acela am murit, iar el acum a murit”. Și l-a trimis înapoi, nimic primind.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 18)