În dimineaţa zilei de 11 februarie a anului 2006 a plecat din lumea aceasta, în împărăţia cea veşnică a Bunului Dumnezeu, părintele Teofan Merlă. Clopotele băteau rar, asemeni paşilor grei pe care îi avea bătrânul duhovnic de aproape 85 de ani, anunţând plecarea părintelui din această lume. La ora şase dimineaţa, unul dintre ucenici îi ducea candela care a stat aprinsă în chilie permanet, altul purta cele trei lumânări groase cu flacără albă, după cum i-a fost chipul, iar preoţii, după ce mai întâi l-au prohodit în chilie, l-au condus pe braţe, îmbrăcat în haine noi, în mijlocul bisericii, pentru întâlnirea cu Mântuitorul Iisus Hristos. Credincioşii care au venit să-şi ia rămas bun de la cel care le-a fost multora dintre ei duhovnic îşi povesteau unii altora cât de multă lumină a adus în vieţile lor bătrânul călugăr, cel care s-a rugat, cu inima smerită şi cu mintea înălţată la cer, vreme de mai bine de 50 de ani, pentru iertarea păcatelor semenilor care îi căutau ajutorul.

„Pe data de 14 februarie 2006, aproape de ora 10, după ce preoţii au slujit Sfânta Liturghie, i-au adus sicriul pe aleea din faţa casei, numită vechea stăreţie, unde părintele a avut chilia mulţi ani. A început slujba înmormântării, iar curtea mănăstirii era plină de oameni care se rugau într-o singură voce, o singură inimă şi o singură minte, ca sufletul părintelui lor drag să fie primit în sânul Părintelui Ceresc. Era foarte frig, dar nimeni nu clintea din loc. În mijlocul unei mănăstiri voievodale, monahi şi credincioşi îşi luau rămas bun de la bătrânul călugăr care le-a fost duhovnic, care l-a slujit pe Dumnezeu şi care şi-a slujit ţara cu demnitate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial“, povesteşte părintele Dosoftei Jitaru, vieţuitor şi muzeograf al Mănăstirii Cetăţuia.

„Îi chemăm să fie alături de noi pe toţi cei care l-au cunoscut pe părintele Teofan Merlă“

În cei şapte ani de la mutarea la Domnul a părintelui Teofan, indiferent de vreme bună sau rea, aproape că nu există zi în care la mormântul său să nu poposească câţiva credincioşi, care aprind candela, tămâiază şi aduc flori, în semn de recunoştinţă pentru multele ore cât a stat în genunchi şi s-a rugat pentru iertarea păcatelor şi pentru ajutorul semenilor săi.

„Duminică, 10 februarie, după slujba Sfintei Liturghii, preoţii mănăstirii, în frunte cu părintele stareţ, protosinghelul Partenie Petric, cu monahii, fraţii şi cu toţi credincioşii care vor dori să fie prezenţi, vom merge la mormântul părintelui, unde se face slujba de şapte ani de la trecerea la cele veşnice. După slujbă, vom merge cu toţii în vechea stăreţie, la praznic. Îi chemăm să fie alături de noi cu această ocazie pe toţi cei care l-au cunoscut pe părintele protosinghel Teofan Merlă, pentru a fi împreună la această slujbă de pomenire şi pentru a ne ruga pentru iertarea păcatelor lui, aşa cum şi el s-a rugat pentru noi şi înaintaşii noştri“, a spus monahul Dosoftei Jitaru. (Bogdan Cronţ)