Cele două duminici trecute, care au urmat Sărbătorii Pogorârii Duhului Sfânt – a Tuturor Sfinților și a Sfinților Români – sunt un prilej de a înțelege roadele lucrării Duhul Sfânt în lume. Sărbătorile, popasuri duhovnicești la răstimpuri, sunt menite să-i aducă aminte omului care este scopul vieții lui și totodată că sfințenia poate fi atinsă. Sfinții, oameni de altădată sau din zilele noastre, au reușit să-și câștige libertatea, învingând frica, neștiința și patima. Și patimile, și fricile și necunoașterea Adevărului ne fac robi. Cine are curajul de a afla adevărul? Cine are curajul de a se lupta cu tot ceea ce-l face rob, cu slăbiciunile firii umane? Cine are hotărârea de a se lupta cu fricile care ne domină viața? Sfinții. Oameni ca și noi, care au hotărât să-și folosească eroic viața și libertatea, refuzând compromisul. Zilele trecute ne-am întâlnit cu Sfântul Luca al Crimeii, iar acum îl aducem aproape prin cinstire pe Sfântul Ioan Maximovici, sfânt de curând trecut la ceruri (1966). Modelul lor ne arată că se poate. Putem deveni și noi sfinți. Duminica Sfinților români arată că și pe pământurile noastre putem dobândi sfințenia. Doamne ajută-ne pe noi. Dă-ne îndrăzneala cea bună, a lucrului bineplăcut lui Dumnezeu și al vieții trăite în lumină și sărbătoare.

Duhul Sfânt și sfinții nu se demodează niciodată. Dacă vrem să-i cinstim, nu ne rămâne decât să le urmăm viața.

Întrebări, întrebări... Am 20 de ani și-mi pun întrebări. Dacă trebuie, pot vorbi frumos, pot chiar predica sau sfătui pe alții, dar eu...? Îl sărbătorim pe Sfântul Ioan Maximovici. Sunt eu oare pregătit să-i urmez exemplul? Să mă las pe mine în planul secund și să aduc în prim-planul preocupărilor mele pe celălalt? El – aș putea spune că a fost un sfânt universal, deoarece a trăit și activat în Rusia, China, Arhipelagul Filipinez, Franța, Belgia și America și, oriunde a fost, s-a îngrijit de cei de lângă el, indiferent de naționalitate sau religie. Sunt eu în stare să îmbrățișez pe toți oamenii de lângă mine, care au nevoie de asta? Pot renunța asemenea lui la mine. Lucrul acesta mă sperie puțin.

Nu demult, în trecere prin Bruxelles, am avut ocazia să văd biserica unde a slujit Sfântul Ioan. Este un spațiu care îți inspiră viață. Același lucru l-am simțit și în micuța capelă de la Paris unde a slujit vlădica. Locurile prin care au trecut sfinții rămân impregnate de harul și de prezența lor, astfel că pelerinul care ajunge la ele se încarcă de o energie care îi dă putere.

M-a impresionat în viața lui faptul că îndată după mutarea sa la Domnul, cei ce l-au cunoscut au purces la o priveghere ce a durat patru zile. În acest răstimp autoritățile din San Francisco au schimbat legile orașului pentru a îngădui îngroparea ierarhilor în catedralele lor, o acțiune fără precedent. Asta arată că valoarea omului sfânt este recunoscută și de cei care nu se ghidează după poruncile lui Dumnezeu, de cei ce nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. Sfințenia este universală.

Sfântul Ioan Maximovici se bucură de o prețuire aparte și la Iași. Una dintre sărbătorile cele mai mari ale bisericii Vovidenia din Iași este tocmai aceasta, a sfântului Ioan Maximovici. Aici se păstrează un fragment din mantia sa și aici tinerii din ATOR Iași, care se reunesc săptămânal în acest lăcaș, îl cinstesc. De altfel, în fiecare zi de miercuri se săvârșește acatistul sfântului, urmat de Taina Sfântului Maslu. Tinerii și enoriașii îl iubesc pe sfântul Ioan și nădăjduim că de-a lungul anilor s-au împrietenit cu el. Sfântul Ioan ne așteaptă și anul acesta să-l întâlnim în seara zilei de joi, 18 iunie, la slujba privegherii începând cu ora 16:00, iar vineri, 19 iunie la acatistul său, urmat de Dumnezeiasca Liturghie. Cu acest prilej vă invităm pe toți să fiți alături de noi la prăznuirea acestui sfânt al zilelor noastre. Sfinte Ioan ajută-ne pe noi, dăruiește-ne răbdare și putere pentru a depăși toată vremea cea rea și tot lucrul cel rău.

Andrei Grosu, ATOR Iași