A fost odată ca niciodată, mai aproape decât vă zboară gândul la auzul unei așa formule de început, un 10 septembrie cald și luminos. O dimineață de toamnă în care patruzeci de pitici veseli și zglobii așteptau cu nerăbdare cinci animatori bucuroși și săritori. Cu toții, mici și mari, copii de la patru la optsprezece ani, au pornit în forță pe un drum care nu putea ține decât ca-n basme, trei zile.

Pentru a pleca cum se cade în călătorie, se cerea musai cunoaștere de sine și de grup. Jocurile cu animatorii și atelierele de comunicare și de art attack au pregătit protagoniștii pentru drumul inițiatic ce-i aștepta. De ce inițiatic? În răstimpul petrecut împreună, copiii au trecut prin câte și mai câte, uneori finalizând probele biruitori, alteori bosumflați că adevărata prietenie nu se obține chiar așa ușor și fără ea le era cu neputință de a mai avansa. La finalul primei zile, au tras linia. Au constatat că s-au familiarizat unii cu alții, că au îmblânzit un deal în drumeție, că au învățat ceva jocuri noi și că în viață trebuie să fie atenți, atât cât să nu cadă în capcana vânzătorilor de fum și de iluzii și, cunoscând adevărul, să nu fie ei înșelătorii altora.

A doua zi le-a adus eroilor o armă în plus. S-au format echipe de vârste mixte, cu numele Bucurie, Dragoste, Credință și Răbdare. Astfel, în loc de ajutoare mitice precum Setilă, Fomilă, Păsari-Lăț-Lungilă, copiii au trebuit să treacă prin probe învățând să se folosească de arme creștine, care facilitează prietenia și comuniunea. După alte ateliere, pregătiri pentru spectacolul de a doua zi și jocuri olimpice, seara a venit aducând cu ea un invitat special. Micii luptători au avut șansa de a se împrieteni cu părintele protosinghel Nicodim Petre, care le-a propus un dialog despre învingători din neamul nostru românesc - Sfinții Martiri Brâncoveni. Sâmbătă i-a reunit pe toți la Sfânta Liturghie, rugăciune menită să ducă până în veșnicie prietenia nou formată. Doar în jurul lui Hristos, Prietenul suprem, relațiile dintre oameni sunt autentice și transgresează timpul lumii acesteia. Tinerii și copiii au cântat la strană și s-au împărtășit.

Spectacolul de final și extragerea concluziilor au arătat că timpul petrecut în satul Agârcia nu a fost în van. A fost un timp câștigat atât pentru gazde, cât și pentru musafiri. Eroii s-au cunoscut, s-au împrietenit, au pus piatra de temelie spre a deveni adevărați străjeri ai valorilor autentice. (Diana Prisecaru – ATOR Iași)