„Confirmarea uciderii creștinilor etiopieni de către Daesh (Statul Islamic) în Libia a fost primită cu adâncă tristețe de întreaga lume. Astfel de execuții, care curmă în mod nejustificat și inutil viața unor oameni nevinovați, au ajuns să ne devină, din păcate, mult prea familiare. Încă o dată asistăm, obligați fiind, la mucenicia unor creștini nevinovați, uciși doar pentru simplul refuz de a renunța la credința lor.

De secole bune încoace, creștinii din Egipt și Etiopia împart o moștenire comună, fiind comunități predominant creștin ortodoxe, cu o origine comună în Biserica Ortodoxă Coptă, ce împărtășesc o înțelegere reciprocă asupra vieții. Începând de ieri, prin sângele jertfit al acestor martiri contemporani, legătura aceasta a devenit una și mai puternică.

Vestea cea tristă a venit chiar în ziua în care Preasfințitul Arhiepiscop de Canterbury se afla în vizită la Sanctitatea Sa, Papa Tawadros al II-lea, în Egipt, pentru a-i prezenta personal condoleanțe pentru  cei 21 de creștini ortodocși copți, uciși în condiții similare în Libia, nu mai departe de luna februarie a acestui an. 

Aceste crime oribile nu au reușit doar să răvășească viețile celor din Orientul Mijlociu și Africa, ci, ceea ce este cel mai important, au reușit o renaștere a spiritului de întrajutorare și solidaritate ce leagă suflete și comunități din întreaga lume.

Sunt recunoscător pentru mângâierea faptului că, dincolo de imensa durere provocată, aceste crime odioase reușesc să inducă o și mai mare respingere a unor astfel de fapte, precum și a oricărei ideologii care să justifice, sau în numele căreia să poată fi comise asemenea barbarii.

Ca buni creștini, vom continua, așa cum am făcut și în urma asasinării celor 21 de frați copți din Libia, să ne asumăm datoria față de noi înșine, față de întreaga lume, și chiar și față de cei care se consideră a fi dușmanii noștri, de a ierta și a ne ruga pentru cei care au comis astfel de crime. Ne rugăm pentru ca toți acești bărbați și femei, să își amintească că fiecare viață este un dar sacru de la Dumnezeu.

Astfel de acte sunt periculoase nu doar prin durerea de neînchipuit pe care o provoacă familiilor și comunităților din care fac parte victimele, cât, mai ales, prin desensibilizarea în fața durerii și inumanizarea celor care comit astfel de atrocități. Voința lui Dumnezeu, care ne-a creat după chipul și asemănarea Lui, nu poate fi cu siguranță aceea de a rămâne insensibili în fața durerii aproapelui.

Ne rugăm pentru odihna sufletelor fraților noștri nevinovați, la fel cum ne rugăm și pentru o schimbare în sufletele celor care le-au luat viața atât de nemilos. Dar mai presus de toate, ne rugăm ca bunul Dumnezeu să întărească familiile și comunitățile atât de greu încercate, dar și pe toți cei care, deși nu i-au cunoscut, s-au alăturat în durere și lacrimi. Luând aminte la răspunsul curajos al familiilor martirilor copți din Libia, ne rugăm ca bunul Dumnezeu să dăruiască și acum putere, curaj și pace pentru toți cei care suferă ca urmare a acestui act brutal, încredințându-i că cei dragi lor nu vor fi uitați,și că, murind ca adevărați martiri, au auzit promisiunea bucuriei: „Bine, slugă bună și credincioasă ... intră în bucuria Domnului tău”.