Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Sfânta Liturghie va fi oficiată de către Preasfinţitul Părinte Antonie, Episcop de Bălţi, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. Programul liturgic dedicat acestei sărbători va începe luni, 7 septembrie, de la ora 18:00 cu slujba Vecerniei unită cu Litia. Apoi va fi scoasă în procesiune icoana făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Hadâmbu. De la ora 20:30 se va sluji Taina Sfântului Maslu, iar de la ora 00:00 se va săvârşi Utrenia. Marți, 8 septembrie, la ora 8:45, va fi întâmpinat Preasfinţitul Părinte Episcop Antonie, care va săvârşi Sfânta Liturghie. Prin purtarea de grijă a arhimandritului Nicodim Gheorghiţă, stareţul Mănăstirii Hadâmbu, pelerinii vor primi pachete cu alimente. Acestea vor fi pregătite de o firmă autorizată de catering şi vor fi îndeplinite cerințele igienico-sanitare conform legii. În seara zilei de 8 septembrie, la ora 19:30, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului va fi reintrodusă în biserica-monument. Mănăstirea Hadâmbu îi îndemnă pe credincioşii care vor participa la sfintele slujbe închinate Maicii Domnului în zilele de 7 şi 8 septembrie să respecte măsurile de protecţie şi de prevenire în contextul actualei pandemii.

Scurt istoric

Biserica „Naşterea Maicii Domnului” a Mănăstirii Hadâmbu dateză din anul 1659, când voievodul Gheorghe Ghica (1658-1659) i-a dăruit boierului grec Iani Hadâmbu, fost chelar, un loc „în pădurea Iașilor, la Dealul Mare”, pentru a construi o biserică cu hramul „Nașterii Preacinstitei și Născătoarei de Dumnezeu”. În 1937, prin voința starețului Iov Mazilu și cu binecuvântarea Patriarhului Miron Cristea, sfântul locaș a fost repopulat cu monahi și renovat. În 1960, monahii de aici au fost alungați de autoritățile comuniste și s-au risipit prin satele sărace din împrejurimi, unde lucrau cu ziua. Între 1937-1938, preotul Octavian Zmău din Roman a pictat două icoane ale Maicii Domnului cu Pruncul, pe care le-a închinat, ca danie, Mănastirii Hadâmbu. În perioada celor treizeci de ani de părăsire a Bisericii, odoarele au fost închise într-o ladă. În 1990, odoarele au fost așezate cu cinste în Biserică, dupa noua sfințire a acesteia, iar cațiva ani mai târziu li s-a făcut ferecătura de aur și de argint. Icoana a fost donata Schitului din Dealul Mare, cum este cunoscută Manastirea Hadambu, de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul acestui schit. După 1990, prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, după 30 de ani de uitare, Mănăstirea Hadâmbu a fost reînfiinţată, odată cu venirea arhimandritului Nicodim Gheorghiţă, stareţul aşezării monahale. Părintele Stareţ Nicodim, prin mijlocirea Maicii Domnului, a reuşit să pună în valoare străvechea ctitorie prin construirea unei noi biserici, a unui arhondaric şi a unei case de oaspeţi. De asemenea, au fost întreprinse multe alte lucrări. În prezent, se lucrează la noua clopotniţă a aşezării monahale, ce va avea o înălţime de 32 de metri. (Constantin Ciofu)