Concursul a debutat cu susţinerea unei scurte alocuţiuni, „Eminescu, mereu surprinzător şi actual“, un interesant scurt voiaj prin gândirea lui, cu accent pus pe viziunea sa asupra creştinismului şi pe perspectiva din care evalua omul, prezentată de pr. dr. Iulian Vasile. Proiectul a cuprins trei secţiuni: creaţie literară - poezii create de elevi, creaţie artistico-plastică - lucrări ale elevilor inspirate din opera eminesciană şi interpretare literară. Comisia de jurizare a fost formată din colectivul de profesori ai unităţii şcolare.

„O mare parte a operei sale este necunoscută publicului de astăzi. Gândirea sa socio-politică şi moral-religioasă exprimată în presa vremii ni-l descoperă pe Eminescu în apropierea sa intimă de valorile patriotismului şi credinţei neamului său. «De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâşiem», «Biserica Ortodoxă Română este Maica spirituală a neamului românesc», «Moralitatea e pentru suflete identică cu sănătatea pentru trup!» şi «Evanghelia e cea mai înaltă formă a existenţei umane» sunt doar câteva idei care ne întăresc convingerea că Eminescu e mereu surprinzător şi actual pe scena lumii de azi. Într-un articol, publicat în ziarul «Timpul» la 22 ianuarie 1880, autorul mărturisea cu nedisimulată amărăciune: «În loc de-a merge la biserică, mergem la Caffé-chantant, unde ne-ntâlnim cu omenirea din toate unghiurile pământului, scursă la noi ca prin minune. Ba pentru că limba noastră cam veche, cu sintaxa ei frumoasă, dar grea, cu multele ei locuţiuni, îi cam jena pe prietenii noştri, am dat-o de o parte şi am primit o ciripitură de limbă păsărească cu sintaxa cosmopolită pe care cineva, dacă ştie niţică franţuzească, o învaţă într-o săptămână de zile. Bietul Varlaam, mitropolitul Moldovei şi al Sucevei, care în înţelegere cu Domnii de atunci şi c-un sinod al bisericii noastre au întemeiat acea admirabilă unitate care-a făcut ca limba noastră să fie aceeaşi în palat, în colibă şi-n toată românimea, şi-ar face cruce creştinul auzind o păsărească pe care poporul n-o mai înţelege». Oare cosmopolitismul lumii sale înfierat de el nu e chiar sincretismul şi globalizarea lumii actuale? Iată de ce naţionalismul eminescian poate fi pentru noi o dogmă a lumii contemporane.

Scopul acestui concurs a fost, deci, acela de a descoperi personalitatea profundă a omului Eminescu şi de a menţine interesul elevilor pentru opera sa, în perspectiva de a forma din tinerii de astăzi buni apologeţi ai valorilor noastre naţionale, parte a identităţii româneşti“, a declarat pr. dr. Iulian Vasile.