Primim la redacție: Scrisoare deschisă către parlamentarii români
Fiecare dintre noi va sădi şi va păstra în conştiinţa proprie şi în cea a neamului felul în care a acţionat în aceste împrejurări, grele pentru ţară şi pentru Biserică. Atunci când decidem pentru noi înşine, este mai uşor. Când, însă, trebuie să luăm hotărâri în numele celorlalţi, în special în numele copiilor, atunci este cum nu se poate mai greu. Pentru că vom culege roadele a tot ceea ce am semănat.
Stimaţi parlamentari,
Schimbările profunde din ţara noastră, produse în ultimele două decenii, trebuie să preocupe toţi factorii de răspundere ai societăţii româneşti, în ceea ce priveşte siguranţa şi bunul mers al vieţii, sănătăţii, educaţiei şi culturii. Evenimente şi decizii care nu puteau fi concepute în timpul regimului ateu-comunist au devenit astăzi posibile, prin puterea legii.
Vorbim despre măsuri îndreptate împotriva legilor vieţii, ale firii, educaţiei, Credinţei şi tradiţiilor creştineşti, măsuri care lovesc însăşi rădăcina neamului nostru, devenind obiectul deciziilor arbitrare luate de persoane sau grupuri de interese ce afişează în mod vădit o atitudine iresponsabilă şi înclinată spre compromis.
Am cedat tăvălugului pornit de aiurea, pentru că ne lipseşte verticalitatea unor ţări ca Polonia şi Ungaria, care prin Constituţie şi-au păstrat statutul creştin şi legislaţia bazată pe principii creştine.
Deşi ocupăm funcţii de răspundere pentru o vreme, ne dezicem uşor de acest popor care ne hrăneşte din munca, răbdarea şi obida lui. Se adoptă legi şi măsuri care au menirea de a modifica însăşi structura etno-genetică a omului şi cea biologic-spirituală, operă a lui Dumnezeu Însuşi. Sfidarea lui Dumnezeu şi a ceea ce a mai rămas sfânt şi frumos în lume pare să nu mai înfricoşeze pe nimeni, deşi ne ameninţă un conflict militar devastator.
Unele dintre cele mai grave decizii îi vizează direct pe copiii şi tinerii acestei ţări. Perspectiva legalizării parteneriatelor civile şi a căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex, a introducerii educaţiei sexuale în programa şcolară şi a aplicării unor măsuri coercitive împotriva celor care, din motive religioase sau de conştiinţă, refuză să-şi vaccineze copiii reprezintă doar câteva din aceste decizii.
Strivirea, încă de la cea mai fragedă vârstă, a purităţii şi nevinovăţiei copiilor va cădea peste cei responsabili ca un blestem. Acest petec de Cer din fiinţa lor şi din viaţa noastră a devenit piatră de poticneală pentru cei care au decis că o minoritate poate avea dreptul de a discrimina o majoritate. Mai dureros este faptul că astfel de măsuri se aplică prin noi, românii botezaţi, ortodocşi, dar înstrăinaţi de noi înşine şi de Dumnezeu.
Sunt copii care, la vârsta de 4 - 5 ani, văd monştri şi se manifestă ca atare prin gesturi şi comportament. În şcoli se celebrează, cu mare fast, sărbătoarea morţii şi a terorii, Halloween-ul, care generează, an de an, valuri de violenţă în rândurile elevilor. În timp ce ora de religie a fost contestată la Curtea Constituţională, programele de tip Halloween nu deranjează pe nimeni. De asemenea, accesul copiilor la materiale pornografice, vizionate inclusiv prin telefonul mobil, nu intră în sfera de interes a Curţii Constituţionale. Ne întrebăm, de ce există restricţii impuse de lege numai pentru cei care protejează persoana, iar pentru cei ce o distrug, nu?
Vă reamintim faptul că, alegând ora de Religie, părinţii creştini s-au pronunţat, în mod indirect, şi împotriva obligativităţii orei de educaţie sexuală în programa şcolară, dat fiind faptul că modul în care este concepută această oră depăşeşte cu mult cadrul unei educaţii sanitare, propovăduind valori cu totul imorale.
Fiecare dintre noi va sădi şi va păstra în conştiinţa proprie şi în cea a neamului felul în care a acţionat în aceste împrejurări, grele pentru ţară şi pentru Biserică. Atunci când decidem pentru noi înşine, este mai uşor. Când, însă, trebuie să luăm hotărâri în numele celorlalţi, în special în numele copiilor, atunci este cum nu se poate mai greu. Pentru că vom culege roadele a tot ceea ce am semănat.
Nădăjduim că acest apel nu va rămâne fără ecou în conştiinţa dumneavoastră şi că vom putea salva împreună ceea ce merită să fim şi să rămânem, ca oameni şi creştini!
(Irina Nastasiu)