„Primul îndemn al Evangheliei citite astăzi este acesta: să hrănim mai întâi sufletul nostru cu ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi să cerem de la Hristos vindecare sufletească şi trupească. Din acest motiv Biserica Ortodoxă a rânduit să postim înainte de a participa la Sfânta Liturghie pentru ca mai întâi să ne hrănim sufletul ascultând Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Evanghelie şi apoi să ne împărtăşim cu Hristos Domnul din Sfânta Euharistie, spre vindecarea sufletului şi a trupului. Astfel,q arătăm că omul este în primul rând fiinţă spirituală, având suflet nemuritor chemat la viaţă cerească veşnică, deşi este purtător de trup material, vieţuitor pe pământ şi trecător”.

Toată opera socială a Bisericii izvorăşte din Sfânta Evanghelie şi din Sfânta Liturghie

Evanghelia ne arată că opera socială a Bisericii izvorăşte din Sfânta Evanghelie şi din Sfânta Liturghie, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, arătând în continuare că din Evanghelia citită astăzi învăţăm „că Domnul Iisus Hristos distinge dar nu desparte hrana duhovnicească de cea trupească. El dă întâietate hranei sufleteşti, dar nu uită că omul este şi trup. Astfel, când ucenicii Săi au intervenit ca El să elibereze mulţimile pentru ca oamenii să îşi cumpere ceva de mâncare, atunci El le-a zis: Daţi-le voi să mănânce. Prin aceasta învăţăm că ucenicii lui Hristos şi deci Biserica întreagă trebuie să aibă milă şi grijă de omul flămând. Ucenicii lui Iisus voiau să îi spună că nu sunt pregătiţi pentru a hrăni mii de oameni. Însă, Domnul Iisus după ce află de la ucenicii Săi că au găsit totuşi în mulţime ceva hrană materială şi anume cinci pâini şi doi peşti a cerut acest puţin să fie adus la El. Apoi, Iisus a binecuvântat cele cinci pâini împreună cu cei doi peşti şi ucenicii le-au împărţit mulţimilor. Îndată acest dar mic s-a înmulţit în mod minunat încât din el s-au hrănit mii de oameni. Prin aceasta vedem că fiecare dar pe care îl aducem la Biserică, oricât de mic sau de puţin ar fi el când se binecuvintează de către Hristos devine o bucurie mare pentru mulţi oameni. De aceea, creştinii încă din veacurile primare s-au obişnuit să aducă în dar la Biserică spre binecuvântare, pe lângă pâinile sau prescurile pentru Euharistie şi alimente sau îmbrăcăminte pentru cei săraci şi bolnavi. Aşa s-a dezvoltat deodată cu Liturghia Euharistică şi filantropia socială. Adică, împreună cu rugăciunea comună din Biserică s-a organizat şi fapta cea bună de ajutorare a celor nevoiaşi. Prin urmare, lucrarea filantropică sau opera de caritate a Bisericii îşi are rădăcina în iubirea lui Dumnezeu arătată oamenilor în şi prin Iisus Hristos. De fapt, toată opera socială a Bisericii izvorăşte din Sfânta Evanghelie şi din Sfânta Liturghie. Toată filantropia creştină sau iubirea milostivă şi smerită faţă de oameni izvorăşte din legătura duhovnicească a creştinilor cu Fiul lui Dumnezeu, care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor”.

Preafericitul Părinte Daniel a evidenţiat şi înţelesurile duhovniceşti acele celor cinci pâini înmulţite în chip minunat de Mântuitorul Iisus Hristos: „Evanghelia ne mai arată că darul adus de oameni la Biserică primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu. Cele cinci pâini pe care cineva le-a adus cu sine la întâlnirea mulţimilor de oameni cu Iisus Hristos au devenit simbolul pâinilor sau prescurilor aduse la Biserică pentru Proscomidie, adică pentru pregătirea Sfintei Liturghii. Ele mai simbolizează şi cele cinci pâini pe care preotul le binecuvintează împreună cu grâul, untdelemnul şi vinul la slujba numităLitie care se săvârşeşte în cadrul Vecerniei Mari pentru a cere lui Dumnezeu să le înmulţească în parohia sau mănăstirea respectivă, în eparhia sau ţara respectivă, precum şi în lumea întreagă”.

Prin dărnicie ajungem la asemănarea cu Dumnezeu

Patriarhul României a evidenţiat faptul că înmulţirea pâinilor şi a peştilor se făcea în timp ce ele erau dăruite: „Din Evanghelia citită astăzi mai învăţăm şi faptul că Domnul Iisus Hristos înmulţeşte cele cinci pâini şi cei doi peşti nu pentru a arăta oamenilor munţi de pâine. El nu săvârşeşte minuni pentru a impresiona sau a intimida ori pentru a fi lăudat de oameni. Hristos Domnul săvârşeşte minuni din iubire sfântă şi milostivă, ca să ajute pe om, să îl întărească în credinţă şi în iubire. Trebuie subliniat că minunea înmulţirii pâinilor şi a peştilor se săvârşeşte pe când pâinile şi cei doi peşti se dăruiesc, adică se împart sau se distribuie. Nimeni din cei prezenţi nu a văzut cantităţi imense de pâine şi de peşti într-un singur loc, pentru că pâinile şi peştii se înmulţeau pe când ele erau dăruite. Prin urmare, Dumnezeu nu înmulţeşte darurile ca noi să le acumulăm în rezerve mari, ca pe o falsă siguranţă a noastră bazată pe lucruri materiale, ci adevărata minune se săvârşeşte pentru a fi cultivată comuniunea între Dumnezeu şi oameni, precum şi dărnicia oamenilor între-olaltă. Dăruind vei dobândi, spunea foarte frumos părintele Nicolae de la Rohia. Deci, când dăruim altora cu iubire şi cu smerenie hrană, haine sau bani, deşi se goleşte parţial cămara sau punga noastră, totuşi se umple inima noastră de bucuria duhovnicească a harului lui Dumnezeu cel Atotmilostiv. Astfel, prin dărnicie ajungem la asemănarea cu Dumnezeu potrivit poruncii Mântuitorului Iisus Hristos: Fi-ţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este Milostiv”.

Înmulţirea pâinilor este şi prefigurare a Sfintei Euharistii

„Există un înţeles şi mai adânc al acestei Evanghelii şi anume înmulţirea pâinilor de către Mântuitorul Iisus Hristos ne trimite şi la Taina Sfintei Euharistii prin care se manifestă iubirea nemărginită şi veşnică a lui Hristos pentru lume. În Liturghia Euharistică Ortodoxă, la puţin timp după sfinţirea darurilor euharistice, a pâinii şi vinului, preotul ridică Sfântul Agneţ şi zice: Se frânge şi se împarte (adică, se dăruieşte)Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se frânge şi nu se desparte (adică, nu se divide), Cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte. Deşi, ne împărtăşim doar cu o părticică din Trupul lui Hristos primim totuşi pe Hristos întreg. Cu alte cuvinte, Hristos nu se divide ca Persoană când se dăruieşte Euharistic mulţimii credincioşilor. În fiecare părticică din Trupul Său Sfânt este prezent prin harul Duhului Sfânt Hristos întreg. Aşadar, prin Sfânta Euharistie nu ni se dăruieşte ceva trecător, ci ni se împărtăşeşte viaţa veşnică sau iubirea veşnică a Mântuitorului Iisus Hristos”.

Cum trebuie să folosim darurile binecuvântate de Dumnezeu?

În continuare, Preafericirea Sa a subliniat un alt aspect deosebit de semnificativ pentru viaţa noastră şi anume cum trebuie să folosim darurile binecuvântare de Dumnezeu: „După ce s-au săturat mulţimile, rămăşiţele de hrană, adică firimiturile au fost adunate în douăsprezece coşuri. Acest fapt simbolizează adevărul că Dumnezeu dăruieşte hrană poporului Său, celor douăsprezece triburi ale lui Israel, adică ascultă Cuvântul Său, dar şi Bisericii, celor doisprezece Apostoli. Pe lângă această semnificaţie spirituală Evanghelia ne mai arată şi una economică. Pâinea care prisoseşte nu trebuie aruncată şi risipită, ci trebuie adunată, păstrată şi folosită în mod deplin sau chibzuit, fără risipă. Astfel, Evanghelia ne învaţă să fim economi şi cuviincioşi, să preţuim darurile lui Dumnezeu chiar şi atunci când avem belşug de lucruri materiale. De asemenea, locul din natură sau spaţiul unde ne-am hrănit trebuie lăsat curat şi frumos, nu murdărit sau urâţit cu resturi de alimente aruncate pe jos şi părăsite. Chiar şi în relaţie cu materia omul trebuie să aibă o atitudine spirituală, raţională şi responsabilă, pentru că darurile materiale au ca scop cultivarea comuniunii de iubire faţă de Dumnezeu şi de semeni”.