Membrii Ligii Studenţilor de la Facultatea de Istorie din Iaşi s-au reunit miercuri seară în sala H1 a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, unde, alături de pr. prof. dr. Ion Vicovan, prodecan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, au tratat tema „Istoricul postului şi al datei Paştilor“. Dezbaterea a fost deschisă de Ionel Moldovan, coordonator al Departamentului Interne al Ligii, care a precizat că „scopul organizării dezbaterii este acela de a aduce în atenţia studenţilor importanţa postului şi faptul că acesta este parte constitutivă a societăţii şi a istoriei“.

Pr. prof. dr. Ion Vicovan şi-a început prelegerea cu un citat al Sfântul Vasile cel Mare: „postul este la fel de vechi ca şi omenirea“. „Cea mai veche poruncă a postului este cea din rai, potrivit Cărţii Facerii, când Dumnezeu îi spune lui Adam: Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit! Astfel, Adam a fost izgonit din rai pentru că nu a ţinut porunca postului, iar noi suntem chemaţi, prin ţinerea postului, să redobândim raiul“, a subliniat părintele prodecan.

Invitatul a vorbit despre Postul Sfintelor Paşti şi despre cum trebuie trăit acesta: „Postul Mare este cel mai vechi post, în secolul IV fiind deja generalizat, este cel mai important, cel mai lung şi cel mai aspru. Postul Sfintelor Paşti are de fapt două posturi în componenţă: postul până la Florii şi postul Săptămânii Mari. Postul are două componente, una spiritual-duhovnicească şi cealaltă de ordin material, iar trupul trebuie să slujească sufletului. Postul are la bază înfrânarea, la nivel de gânduri, cuvinte şi fapte. Să fim atenţi la cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur care afirmă că degeaba cineva mănâncă de post, dacă prin atitudinea faţă de semeni, rupe din carnea aproapelui său“.

Referitor la sărbătoarea Sfintelor Paşti, părintele Ion Vicovan a precizat că „pentru creştini, Paştile înseamnă trecerea de la moarte la viaţă, de la pământ la Cer. În ceea ce priveşte controversele pascale, acestea s-au petrecut în special în secolul al II-lea şi al IV-lea. Prima controversă pascală s-a consumat între anii 154-155, între Sfântul Policarp al Smirnei şi Papa Anicet al Romei, din cauza ţinerii în unele regiuni creştine pe data de 14 aprilie a Paştilor Crucii şi pe data de 16 aprilie a Paştilor Învierii. Principiul de fixare a datei Sfintelor Paşti s-a definitivat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325, hotărându-se ca Sfintele Paşti să se sărbătorească în prima duminică după lună plină, după echinocţiul de primăvară, şi, când este cazul, după Paştile iudaic“.

„În zilele noastre, istoria, ca ştiinţă, face tot mai mult apel la multidisciplinaritate, integrând elemente de sociologie, filologie etc. în încercarea de a avea o înţelegere integrală şi în ansamblu asupra trecutului. Desigur, urmele ideologice ale Revoluţiei franceze sau ale regimului comunist sunt pregnante şi astăzi în domeniul cunoaşterii istorice, teologia fiind de multe ori dată la o parte, deşi Biserica este recunoscută drept creatoare de cultură şi fapte istorice. Astfel, considerând necesară existenţa reală a unui dialog istorico-teologic, am ales organizarea unei dezbateri deschise pe tema «Istoricul postului şi al datei Paştilor», care necesita prezenţa unui specialist în istorie bisericească, precum părintele profesor Ion Vicovan“, a declarat Silvian Emanuel Man, student în anul al doilea la Facultatea de Istorie din Iaşi.