Priveliştea noastră nu va fi mărginită şi degrab trecătoare, ci, vom fi în sobor de cete îngereşti, acolo unde este frică şi nespusă spaimă, unde se vădesc faptele şi vorbele, unde glăsuieşte trâmbiţa de se cutremură toate, de se strânge cerul ca o piele, se clătesc temeliile pământului, cad stelele, se întunecă soarele, îşi pierde luna razele, se schimbă stihiile, se revarsă şi năvălesc apele cu sunet, se deschide adâncul întunerecului ca să înghită pe vinovaţi, se pregătesc legături şi pedepse pentru toate vinele, oasele şi mădularele lor, sau se gătesc şi alte înfricoşate ispăşiri pentru păcătoşi, pe care nimeni nu poate să le spună. Drepţii se vor scălda în bucurie, în veselie şi veşnică desfătare. 

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura  Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, pp. 58-59)