Programul de Educație Practică: Suferința, cale de apropiere de Dumnezeu
Patronul spiritual al Facultății de Teologie din Iași, părintele profesor Dumitru Stăniloae, afirma că teologia și teologii „trebuie să stea în strânsă intimitate cu viața de rugăciune și de slujire a Bisericii, pentru a adânci și înviora această slujire. Fără aceasta, Biserica poate deveni formalistă în slujirea ei, iar teologia, rece și individualistă”. Din aceste cuvinte reiese faptul că viața unui teolog trebuie împletită cu rugăciunea și slujirea semenilor.
În acest sens, Masterul de Misiune și Slujire Pastorală al Facultății de Teologie Ortodoxă și-a propus să respecte aceste coordonate prin Programul de Educație Practică. Semestrul acesta am avut parte de educație practică în cadrul instituțiilor sociale (Penitenciarul Iași, Căminul de bătrâni „Sfinții Împărați Constantin și Elena” Bucium, Centrul de zi pentru copii „Casa Mia Inculeț”) - anul întâi, și în cadrul instituțiilor medicale - anul al doilea. Din cauza pandemiei, lucrurile au luat o altă turnură și, în loc de a merge în mod fizic la aceste instituții, am lucrat de la distanță la proiectul numit „Suferința, cale de apropiere de Dumnezeu”, care a avut cazuri concrete de suferință și repere pastoral-duhovnicești aplicate acestora. Ne-am organizat pe grupe, ne-am ales tutorii și am adaptat titlul de mai sus la problema de față.
Pe 7 decembrie 2020, după aproximativ o lună de organizare și lucru, au avut loc prezentările rezultatelor, în prezența părintelui decan Vicovan Ioan, a părintelui director Filip Lucian și a tutorilor. Obiectivul întâlnirii de patru ore l-a reprezentat integrarea experienței pastorale într-o experiență duhovnicească. Grupele de studenți au prezentat rezultatele studiului de caz, concluziile și direcțiile viitoare.
Părintele Florin Gherasă, tutorele studiului de caz privind terapia post-avort comentează rezultatele acestuia, spunând: „Ceea ce am remarcat, în mod deosebit, a fost faptul că s-a accentuat discernământul duhovnicului și că fiecare situație privind avortul și vindecarea lui este unică, de aceea, duhovnicul trebuie să evalueze competent fiecare situație în parte, oferind soluții adecvate”.
„Activitatea de practică a fost una interesantă. Deși ne aflăm în pandemie, echipele de studenți s-au pregătit iar toate proiectele au fost la înălțime. În cadrul studiului nostru am întâlnit un bătrân deosebit, care ne-a împărtășit din experiența sa de viață și care ne-a fascinat prin viața sa de rugăciune și prin nădejdea pe care o are în Dumnezeu și în Maica Domnului. El își asumă suferința, trece prin viață smerit, nu cârtește și primește toate ca din mâinile lui Dumnezeu. Pentru noi toți, acest bătrân este un model de apropiere de Dumnezeu și de lucrare a rugăciunii, atât de necesară în zilele noastre. Consider că activitatea de practică este foarte utilă, pentru că ne face conștienți de multitudinea de povești de viață cu care ne putem întâlni ca viitori preoți și ne ajută pentru a ne formează lucrarea pastoral-misionară pe care va trebui să o desfășurăm”, ne-a relatat ierod. Ilarion Postolică.
„Cercetarea efectuată ne-a pus față-n față cu o rană a societății moderne, o rană pe care duhovnicul, cu bisturiul duhovniciei, o poate vindeca asemenea unui doctor aflat în sala de tratament. Sunt convins că activitatea pastorală nu e concentrată doar pe astfel de cazuri, dar se caută mereu soluții și răspunsuri și la această dezordine de natură psihică”, a afirmat Andrei Petraru.
Am avut șansa, ca împreună cu colegii noștri, să învățăm în mod practic care sunt nevoile reale ale Bisericii, intrând în contact cu persoane și activități menite să ne dezvolte o serie de cunoștințe, abilități, atitudini și valori complementare celor dobândite în cadrul procesului teoretic. Cu alte cuvinte, Programul de Educație Practică a însemnat un context în care am putut observa cum, prin harul Său, suferința poate deveni o cale de apropiere de Dumnezeu. (Tuzu Daniel – Cristian, Brădățan Florinel)