educație

Educația religioasă a copiilor nu este eficientă fără prezența lor în biserică

Cât de adesea, văzând insuficiența educației religioase, noi revizuim programele și le prelucrăm, dăm vina pe manuale și pe profesori și uităm de importanța Bisericii și de influența pozitivă a slujbelor! Problema este mai complexă. Sarcina educației religioase va fi rezolvată atunci când ne vom învăța copiii să iubească Biserica.

Oferiți copiilor contextul de a-și face prieteni adevărați – pentru a nu cădea în capcana prietenilor virtuali

Oferiți-le timp, bucurii, plăceri mai mari decât acestea, plimbări, excursii. Încurajați-i să aibă prieteni din ăștia cu picioare, cu mâini, vii, cu care să se întâlnească. Mergeți la locuri de joacă. Întâlniți-vă cu prietenii, oferiți-le ocazia copiilor de a avea prieteni. Lăsați-i să joace fotbal, duceți-i la dans. Și la restul mai puneți limite.

„Nu vreau să repet greșelile părinților mei” – oare acesta e scopul meu ca părinte?

Oare câţi dintre noi nu vom fi spus măcar odată, confruntându-ne cu greşelile, scăpările, păcatele părinţilor noştri, că noi nu vom face niciodată aşa? Câţi dintre noi, într-adevăr, nu facem „aşa”, dar facem exact contrariul, tocmai de teama de a nu ajunge „ca mama ori ca tata”. Dar cât de liber alegem această atitudine? Alegem acel lucru pentru că aşa cere situaţia ori ca să evităm să ajungem ca cineva pe care nu-l aprobăm într-un anume comportament?

Cum sădim rugăciunea în sufletele copiilor?

Atmosfera casei trebuie să fie atmosferă de rugăciune. Părinţii trebuie să însufleţească copilul în dra­gostea lor faţă de Hristos şi faţă de Maica Domnului.

Copilul crește armonios pe fundamentul dragostei conjugale

În familia unde au amorţit sentimentele reciproce ale părinţilor, inima copilului poate să se răcească, să nu înveţe să iubească, oricât de tandră ar fi cu el mama şi oricât de grijuliu ar fi cu el tatăl.

Cum disciplinăm copiii în mod corect

Iubirea noastră pentru copii trebuie să fie o icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate. Asta înseamnă că dacă un copil îşi recunoaşte greşeala şi îi pare rău de ce a făcut, trebuie să ne stăpânim dorinţa de a-l pedepsi cel puţin în ce priveşte dispoziţia lăuntrică.

Deficitul de atenţie şi comunicarea la copii

Studiile arată că aproximativ 30% dintre copiii cu deficit de atenţie manifestă anumite întârzieri la nivelul dezvoltării limbajului oral, mai ales în sfera narării şi în cea a capacităţilor de denumire sau evocare verbală. Aceste manifestări sunt mai vizibile după vârsta de 8-9 ani, atunci când în mediul şcolar se face mai des apel la aceste funcţii ale limbajului oral.

Creşteţi-i pe copii creştineşte!

De mic să-l obişnuieşti pe copil spre bine. Să-l înveţi toate deprinderile creştineşti, pentru că vei da răspuns pentru el.

„Când credeai că nu te văd, eu te vedeam” – copiii învață din ceea ce văd, nu doar din ceea ce aud

Am citit zilele acestea o scrisorică pe care o doamnă a trimis-o mamei sale. Probabil mama împlinise o vârstă, iar fiica a dorit să-i dăruiască ceva special, ca semn de prețuire și de mulțumire pentru tot ce a făcut pentru ea.

„Ce să fac, părinte? Îmi pierd copilul în fața ecranului!”

Televizorul este opera omului, dar există şi un alt televizor, duhovnicesc. Adică atunci când prin omorârea omului vechi se curăţă şi ochii sufletului, omul vede mai departe fără aparate. Au spus copiilor lor despre acest televizor?

Pagini