Comisia pentru egalitatea de şanse şi Comisia juridică din cadrul Senatului României au respins, în ședința comună din data de 19.11.2013, prin unanimitate de voturi, propunerea legislativă privind parteneriatul civil.

Acesta era definit în respectiva propunere ca: „un contract încheiat, fără niciun fel de discriminare, între două persoane care decid să conviețuiască în baza afecțiunii, respectului si sprijinului reciproc și a egalității de drepturi".

Conform raportului de respingere: „Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare stabilirea regimului juridic al parteneriatului civil, propunându-se astfel conferirea unui caracter legal convieţuirii dintre două persoane, ca alternativă la căsătorie.”

Redăm în cele ce urmează și argumentarea respingerii, deoarece ea însumează o serie de aspecte legislative deosebit de importante, care trebuie avute în vedere, atunci când ne referim la familia tradițională.

„Iniţiativa este în contradicţie cu art. 258, 259, 271 şi 277 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. De altfel, legătura dintre cele două instituţii juridice, familia şi căsătoria, este statuată şi în art. 48, în special în alin.(l), din Constituţia României, republicată, conform căruia: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”

De asemenea, conform dispoziţiilor alin.(3) al art. 277 din noul Cod Civil- Interzicerea sau echivalarea unor forme de convieţuire cu căsătoria:„Parteneriatele civiledintre persoane de sex opus sau de aceiaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute înRomânia”

Reamintim că odată cu adoptarea noului Cod Civil, atât Guvernul cât mai ales forul legiuitor, cu precădere prin modificările aduse proiectului iniţial al acestui important act normativ, şi-au exprimat această opţiune de politică legislativă în materia relaţiilor de familie, reglementând, ca unică formă de convieţuire recunoscută, căsătoria şi numai aceea între persoane de sex diferit, recunoscându-se doar familia care se întemeiază pe instituţia căsătoriei.”