Părintele Stareț Efrem Vatopedinul este cel care încurajează împreună lucrarea dintre duhovnici și psihologii, psihiatrii și neurologii creștini. „Nu se poate ca un psiholog să creadă că nu există suflet. Aceasta este o mare greșeală. Știința psihologiei e de așa natură, încât are legătură cu sentimentele și gândurile oamenilor, iar ele sunt din partea duhovnicească a omului”, a atras atenția Părintele Efrem Vatopedinul. Părintele Stareț i-a încurajat pe cei 20 de psihologi, psihoterapeuți și neurologi membri ai comunității Hristocentric – comunitate a specialiștilor ortodocși români – să nu se teamă să mărturisească faptul că omul e ființă duhovnicească. În acest sens, a dat exemplul părinților îmbunătățiți, călugări care, deși aproape analfabeți, vedeau înlăuntrul fiecărui om lumea pe care acesta o purta, reușind, astfel, să-l ajute și să-l vindece sufletește.

Specialiștii trebuie să se folosească de tehnicile psihologiei, dar să nu absolutizeze. Rugăciunea, starea de liniște, apropierea de Dumnezeu, toate sunt importante și pot ajuta pacienții – așa cum a demonstrat deja un medic cardiolog renumit, cunoscut al Părintelui Efrem. Acesta a făcut câte o electrocadriogramă unor pacienți, apoi le-a oferit o jumătate de oră într-o încăpere liniștită, un timp dedicat pentru a se ruga. După acele 30 de minute, electrocardiograma s-a repetat, iar rezultatele au arătat o schimbare considerabilă în bine. „E, deci, un om de știință, un doctor care afirmă cu date concrete că suntem ființe psihosomatice. Avem trup, dar și suflet”, a spus Părintele Efrem.

Deși există și intervin numeroase ispite, părintele a lăudat inițiativa specialiștilor care se roagă pentru clienții lor, care nu se încăpățânează să rezolve ei totul și înțeleg că trebuie să existe și lăsare în seama lui Dumnezeu. În acest context, a reluat o idee sensibilă a sinaxei care s-a desfășurat online la jumătatea lunii septembrie: aceea că mulți dintre cei care aleg să studieze în domeniul Psihologiei au ei înșiși probleme de rezolvat: „Întâlnesc psihologi care nu fac lucruri elementare. Sunt aspri, se ceartă cu cei din familiile lor. Toate, pentru că nu sunt educați duhovnicește. Dacă terapeutul nu e măcar în proces de vindecare, de curățire, nu poate să îi ajute pe ceilalți”.

Și, totuși, atunci când e pe cale, rolul său este vital, căci mulți dintre pacienți reușesc să își deschidă inima și sufletul în cadrul ședințelor de terapie. „Psihologul corect trebuie să ajute în mod corect și, dacă poate, încet-încet să îndrume spre Biserică.” 

Este evidentă necesitatea împreună lucrării între specialiștii din domeniul Psihologiei și teologi, dar încă există reticențe – inclusiv din partea unor duhovnici. Acest lucru se poate schimba numai prin dialog și conștientizare. Astăzi, dacă observăm din câți au probleme în lume și se preocupă să și le rezolve, 10% merg la duhovnic și 90% la psiholog. De aceea, important este ca psihologii să aibă temelii bune în viața lor, pentru a putea ajuta. Astfel, cabinetul psihologului poate deveni o poartă de intrare a omului în Biserică. E nevoie, însă, ca specialiștii înșiși să fie din cadrul duhovnicesc. „Am cunoscut oameni din Biserică, dar și din afara Bisericii – și e o mare diferență între ei. Are mai multă reușită cel care este în Biserică”, susține Părintele Efrem. Asta, pentru că în toată munca este nevoie de dragoste, iar când omul e iubitor de Dumnezeu, transmite dragostea și aproapelui său care are nevoie de ea și o înțelege. 

Fără Dumnezeu nu se poate face nimic, toate au lipsuri, iar dovada cea mai la îndemână este aceea că, de multe ori, mai toți suntem atinși de anxietate, de frici și de stres. „Stresul este absența păcii. Nu avem pace. Iar pacea nu e ceea ce spune psihologia occidentală, ci Însuși Hristos. Hristos este pacea voastră, scria și Sfântul Apostol Pavel. Anxietatea provine dintr-un punct de vedere antropologic al omului. Dar tu trebuie să ai o așa nevoință duhovnicească, să ai Harul înlăuntrul tău, ca să le poți depăși pe toate și să nu te năpădească întristarea. Asta se dobândește doar cu Harul Duhului Sfânt”, a explicat Starețul Efrem Vatopedinul. 

Întristarea și provocările provin, printre altele, de la felul în care sunt privite astăzi problemele societății moderne. „Noi avem la spovedanie păcate care nici măcar în Pidalion – colecție de canoane bisericești – nu există. E atâta anomalie... și veți întâlni situații extreme, persoane care nu vor merge la duhovnic, ci vor veni la voi”, a spus Starețul Efrem. Este realitatea de care mulți terapeuți sunt conștienți, dar și îngrijorați, căci nu există o rețetă universală care să garanteze reușita în lucrul cu un pacient. „Dumnezeu vrea de la voi să faceți ce puteți, după cum spune și conștiința fiecăruia. Aportul psihologului nu e că vindecă în totalitate. Dar bolnavul putea face un rău de 200% și acum, poate, face 50%. Și acesta este un lucru bun”, a încurajat Părintele.

Din păcate, adesea, oamenii așteaptă de la specialiști să rezolve la minut problemele și, dacă se poate, să nu li se spună că greșesc în comportament, atitudini, alegeri. Dar acest lucru, dacă este să fii corect, e cu neputință, susține Părintele Efrem: „E nevoie de îndrăzneală, de credință și de duh mărturisitor. Cei care vor să trăiască în credință vor fi persecutați. A spus Însuși Hristos”.

Dacă nu se folosește corect știința Psihologiei, există riscul de a se distruge viețile unor oameni. Părintele a povestit despre un tânăr care avea gânduri nefirești și pe care un psiholog îl încuraja să le accepte, pentru a se simți bine în pielea lui. La rândul său, duhovnicul a explicat că toți avem gânduri nefirești, imorale – și, de aceea, trebuie să purtăm de grijă, să ne nevoim, să nu cedăm. Astăzi, tânărul se amuză de vechile sale gânduri – dar știe că putea fi de plâns, nu de râs, dacă asculta sfatul mai mult decât tolerant și deschis pe care îl primise de la specialist.

E dătător de speranță să aflam, totuși, că oamenii se pot întoarce din cale și după ce au trecut de la gând la faptă și la păcat. „Eu știu oameni care s-au întors și s-au vindecat. Pe cei care au o problemă duhovnicească, psihică, trebuie să-i vedem și să-i îndreptăm cu dragoste. Nu dur, nu cu amenințări, nu cu jigniri, pentru că nu ar putea primi cuvântul”, a atenționat Starețul Efrem Vatopedinul. 

Părintele a reamintit îndemnul și veșnica încurajare de a duce de mici, constant, copiii la împărtășit, apoi, când mai cresc, la spovedit și la împărtășit. Sufletul care a gustat din Harul Duhului Sfânt, chiar și puțin, nu va uita. Și, deși în adolescență sau în tinerețe va rătăci, poate, cărarea, Dumnezeu se va milostivi de el îi va reaminti că are unde să se întoarcă.

Citește și:

14 idei de reținut de la sinaxa publică a Părintelui Efrem Vatopedinul