„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău, iar aproapele tău ca pe tine însuţi”, spune Evanghelia acestei Duminici, Duminica a 15-a după Rusalii. Iar dincolo de acest mesaj, oricărui alt cuvânt, oricât de bogat, de plin de miez, de duh, de știință, de pricepere în ale condeiului, probabil mii de ani i-ar trebui, pe cel puțin, nu să îl ajungă, ci măcar să i se adăpostească la umbră. 

Zilele trecute, era publicată în mediul online o imagine de pe șantierul Catedralei Naționale, în care fusese surprinsă prima simulare de pre-montaj a icoanei Pantocrator pe bolta Turlei Mari. Mesajul care însoțea imaginea pare că a rămas așezat în minte anume pentru a sublinia ideea de mai sus: „Fragmentele care împreună așezate compun icoana chipului Mântuitorului Pantocrator par că încearcă să redea, într-o formă materializată, mărinimia și chipul de profunzimi necuprinse ale Mântuitorului Hristos în fața dimensiunii umane”.

Deloc întâmplătoare, așadar, reținerea acestor cuvinte, cum deloc întâmplător nici gândul care ne-a purtat prin versurile lui Eminescu, la Bisericuța de pe Eminescu aflându-ne astăzi. 

Prezent la Liturghia săvârșită în acest lăcaș de închinare, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a vorbit despre Evanghelia zilei, stăruind asupra modului în care învățătorul de Lege L-a ispitit pe Mântuitorul întrebându-L care poruncă este mai mare în Lege, și a felului în care noi, la rândul nostru ar trebui să răspundem la ispite.

„Evanghelia de astăzi, de la Matei 22, 35-46, ne relatează întâlnirea dintre Mântuitorul nostru Iisus Hristos și un învățător de Lege care, „ispitindu-L”, L-a întrebat zicând „Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?”.

Prielnic este să ne oprim puțin asupra acestui cuvânt, ispită, și asupra acestei tentații a vrăjamșului și a oamenilor de a ispiti. 

De multe ori a fost ispitit Mântuitorul Iisus Hristos de-a lungul vieții pământești. Ne aducem aminte cum, dus fiind de Duhul în pustie, diavolul L-a ispitit de trei ori, provocându-L să se închine lui. Acestor ispite, Hristos a răspuns ca Om adevărat și Dumnezeu adevărat, zicând că doar lui Dumnezeu I se cuvine slujire și slavă. Bogățiile lumii nu sunt de folos, lăcomia pântecelui nu ne face bine, păcatele nu-l duc pe om spre Dumnezeu, ci dimpotrivă îl despart de Dumnezeu. 

Dacă El, Fiul lui Dumnezeu, a fost ispitit în mai multe rânduri, de diavol și de oameni, cum am putea noi să fim lipsiți de ispite? De multe ori, oamenii sunt ispitiți, iar ispitele acestea vin de la diavol, vin de la lume și vin și de la trup. Ispita nu este păcat, ci este provocare spre păcat. 

Dacă ispita ne provoacă și noi răspundem ispitei și cădem, atunci înfăptuim păcatul. Sunt multe ispite pe care le primim în lume, în diferite chipuri, și este nevoie de multă atenție, de multă vigilență și discernământ pentru a nu cădea în păcat. Ispitele sunt multe: suntem ispitiți atunci când venim la biserică, să atragem atenția celorlalți; suntem ispitiți la rugăciune cu risipirea gândurilor; suntem ispitiți să mâncăm mai mult decât ne este necesar; suntem ispitiți să vorbim mai mult, să clevetim și să vorbim de rău, judecându-i pe ceilalți; suntem ispitiți să zăbovim mai mult la televizor și să nu dăm cu adevărat valoare timpului; suntem ispiți dimineața să plecăm repede la serviciu și să nu vorbim măcar câteva clipe, prin rugăciune, cu Dumnezeu ș.a.. Provocările sunt multe, însă depinde doar de noi cum le răspundem, cum ne folosim de rugăciune și de post pentru a fi întăriți în ispite, pentru a fi într-o permanentă trezvie. 

Pentru a le birui este nevoie de atenție, de răbdare, de înțelepciune, de grijă la cuvinte și gesturi, pentru că ispitele pot fi ascunse cu vicleșug tocmai pentru a ne testa cum răspundem, cum acționăm. De la slujbele la care participăm și până acasă este nevoie de multă grijă, de multă atenție, la ispitirile care nu țin cont de vârstă. 

Să răspundem ispitelor după exemplul pe care Mântuitorul Iisus Hristos ni l-a dat. Avem această putere de la El, prin Har, prin Sfânta Cruce, rugăciune, post și împărtășirea cu Sfintele Taine. Să fim înrădăcinați în ceea ce înseamnă viața creștină, să ne păstrăm sufletul curat și să nu cădem în păcat. Dumnezeu să ne însoțească cu înțelepciunea Sa, cu Harul Său și cu puterea de a răspunde spre folosul nostru, ispitelor care vin de la oameni, de la trup și de la diavol.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

Duminica a 15-a după Rusalii, 4 februarie 2024, Liturghie cu prezență Arhierească la Bisericuța de pe Eminescu, timp liturgic îmbogățit de cânarea Corului „Sfântul Maxim Mărturisitorul” al Catedralei Vechi, condus de domnul profesor Gheorghe Emanuel, într-o zi care ne îndeamnă, prin Cuvântul Mântuitorului, Să iubim pe Domnul Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul şi cu tot cugetul, iar aproapele nostru ca pe noi înșine, iar atunci când suntem ispitiți de oameni, trup și diavol, să nu fugim de ispită, ci să ne străduim, prin darurile primite de la Dumnezeu, să dăm un răspuns care să fie spre folosul nostru sufletesc. Un răspuns care să nu ne despartă de Dumnezeu. 

sursa: glasulcetății.ro