În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți, Preasfinția Sa a evidențiat faptul că, în iconomia mântuirii, momentul solemn al Schimbării la Față a Mântuitorului este important pentru că prilejuiește revelarea dumnezeirii Fiului lui Dumnezeu:

„Iată că, după 3 ani de activitate publică a Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, timp în care a mers în toate laturile Țării Sfinte, acum, spre finalul activității pământești, se petrece o altă descoperire, o altă revelație. Pe Muntele Taborului are loc o altă confirmare a dumnezeirii Mântuitorului Iisus Hristos”.

De asemenea, în cuprinsul omiliei sale, Preasfinția Sa a comparat evenimentul istoric al Schimbării la Față cu un testament al simbolurilor, pe care Hristos, Mântuitorul lumii, l-a dăruit cu iubire tuturor celor care doresc și aleg să Îl urmeze: 

„Acest moment, care s-a petrecut cu puțin înainte de Pătimirile Domnului, este un fel de testament al activității și lucrării lui Hristos în lume. Totodată, acest eveniment este încărcat de o simbolistică deosebită: Domnul Hristos S-a urcat pe un munte înalt, simbol al înălțării noastre către Dumnezeu și al îndumnezeirii omului. În învățătura Bisericii, urcarea muntelui, asa cum vedem, de altfel, și în viața lui Moise, reprezintă un efort duhovnicesc continuu și consistent, un urcuș și o tensiune orientate către îndumnezeirea omului. Dumnezeu nu ne poate fi accesibil în esența Sa, dar, în nețărmurita Sa iubire de oameni, dorește să împărtășească veșnicia cu toți cei care aleg și se străduiesc să se apropie de El, printr-o viață aleasă”.

Satul Coștei este situat la aproximativ 20 km sud-est de Vârșeț, de-a lungul graniței dintre Serbia și România. Actualul lăcaș de cult al Parohiei Ortodoxe Românești din Coștei a fost ridicat între anii 1928-1940, fiind rezultatul efortului comun al credincioșilor acestei comunități. Anterior, comunitatea de români din această localitate s-a închinat într-o bisericuță din lemn, construită în 1735 și donată, în 1778, comunei hunedorene Petrila (în prezent, lăcașul de cult e monument istoric), iar din 1767, serviciile religioase au fost desfășurate într-o biserică din piatră.

Între odoarele de preț ale noului lăcaș de cult se numără iconostasul, care datează din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea - începutul sec. al XIX-lea și care, cel mai probabil, provine de la un lăcaș de cult mai vechi. În 1970, prin decizia Institutului Provincial pentru Protecția Monumentelor Culturale din Novi Sad, Biserica românească din Coștei a fost declarată monument cultural. La 30 decembrie 1997, ea fost inclusă pe lista monumentelor culturale de importanță excepțională ale Republicii Serbia.

În prezent, credincioșii ortodocși români din Coștei sunt păstoriți de Pr. Protopop Aurel Strain.