Duminică, 27 decembrie 2020, în a treia zi de Crăciun, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Andrei, Sfânta Liturghie, în localitatea Bilbor, județul Harghita.

În cuvântul de învățătură, Ierarhul Hușilor a descris comportamentul celor care l-au ucis pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, primul martir al Bisericii, comparându-l cu al celor care se hrănesc din calomnie și dispreț:

«Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. Iar Ștefan, fiind plin de Duh Sfânt și privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Și a zis: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!» (Fapte 7, 54-56)

„Astăzi, Biserica îl pomenește pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, cel care întruchipează cel mai autentic dragostea necondiționată pe care a avut-o față de Hristos.

Chiar dacă se afla într-un mediu ostil creștinismului, a avut tăria de caracter de a le vorbi celor de față despre niște realități care, pe ei, îi deranjau.

Martirajul Sfântului Ștefan ne vorbește, pe de o parte, despre calomnie și minciună, iar pe de altă parte, despre puterea și vigoarea adevărului.

Cei care îl calomniau și îl desconsiderau pe Sfântul Arhidiacon Ștefan – ne spune Sfântul Evanghelist Luca, autorul cărții Faptele Apostolilor - «fremătau de furie și scrâșneau din dinți».

Aceasta este imaginea celor care calomniază și spun minciuni, a celor care își fundamentează viața pe manipulare, pe rostirea unor jumătăți de adevăr.

Predica Sfântului Ștefan este modelul oricărei predici. Cei care au ascultat-o nu puteau să-l suporte pe ucenicul Adevărului, pe cel care nu s-a gândit nicio clipă că viața lui este mai importantă decât dragostea față de Hristos.

Domnul l-a răsplătit pe Sfântul Arhidiacon Ștefan în urma mărturisirii făcută de acesta în fața celor care l-au ucis cu pietre. Chipul lui s-a făcut ca de înger, iar cerurile i s-au deschis și L-a văzut pe Hristos.

Așa îi răsplătește Dumnezeu pe toți cei care au curajul să-L mărturisească, să spună adevărul.

Din nefericire, în lumea de astăzi, minciuna și calomnia au mai mult câștig de cauză. Este de ajuns să lansezi în spațiul public sau în cel virtual o minciună despre cineva. Se rostogolește cu iuțeala fulgerului și nimeni nu mai este interesat să vadă dacă este adevărat sau nu ceea ce se spune.

 Nu mai avem capacitatea de a căuta adevărul. Ne hrănim cu calomnia, minciuna și batjocura.

Sărbătoarea de astăzi ne pune în fața acestei realități fundamentale: cei care calomniază și disprețuiesc au imaginea celor care fac spume la gură, freamătă de mânie și ură.

Cei care spun adevărul - chiar cu riscul de a-și pune în pericol prestigiul și vizibilitatea socială sau chiar viața - vor avea curajul să se gândească că Dumnezeu este esențial pentru viața lor. El este Adevărul însuși și de la El primesc puterea de a mărturisi.

Cei care îl calomniau pe Sfântul Ștefan erau mulți, el era unul singur. Cam acesta este procentajul și în lumea de astăzi: 80-90% calomniază, restul spun adevărul”.

Părintele Episcop Ignatie a afirmat că adevărul trebuie mărturisit cu inteligență și fermitate. În fața lui Dumnezeu are câștig de cauză cel care rămâne în adevăr:

„În fața lui Hristos câștigă doar cei care spun adevărul. În fața oamenilor, o aparentă biruință e posibil să o aibă cei care disprețuiesc și calomniază.

Sfântul Ștefan s-a identificat, prin viața lui, cu Hristos. Când aruncau cu pietre în el, s-a rugat – nu cu superioritate sau cu aroganță, ci cu o stare de compătimire – «iartă-i Doamne, căci acești oameni, în neștiința lor, mă omoară, și cred că, dacă mă disprețuiesc, câștigă ceva în fața celor din jur».

În fața lui Dumnezeu câștigă numai cel care rostește adevărul - inteligent, cu fermitate și cu buna cuviință necesară. Adevărul ne asigură cerurile deschise și vederea lui Dumnezeu.

Să nu ne descurajăm atunci când cei care disprețuiesc credința și sunt ostili față de ea, sunt mai mulți. Doar cei care au puterea de a spune adevărul vor câștiga.

Bătrânii noștri, țăranii din vechime, chiar dacă nu aveau multă carte, erau foarte atenți la ceea ce se citea în biserică, la textele liturgice, la Evanghelie. Ei spuneau că între Crăciun și Bobotează «cerurile sunt deschise».

De unde au reținut gândul acesta? Din ceea ce se spune în cartea Faptele Apostolilor.

În casa în care este Dumnezeu, este lumină și har, sunt cerurile deschise.

Unde nu este Dumnezeu, este întuneric, tulburare și foarte multă neliniște”.

sursa: episcopiahusilor.ro