Evenimentul a întrunit peste 700 de tineri, veniţi din protopopiatele Eparhiei, precum şi persoane din municipiul Vaslui, dornici să participe la Conferinţa susţinută de Jonathan Jackson, intitulată: „Identitate virtuală versus identitate reală. Pericol, nepăsare sau stare de fapt?”

În deschiderea Evenimentului, Părintele Episcop Ignatie i-a îndemnat pe cei prezenți să înțeleagă rugăciunea ca fiind cel mai bun remediu în crizele de identitate cu care se pot confrunta:

Descoperim adevărata noastră identitate în Biserică, lângă Hristos, în timpul Sfintei Liturghii.

Sunt nenumărate momente în viața noastră când constatăm că suntem într-o criză de identitate – ne întâlnim cu noi înșine, pătrundem în universul nostru lăuntric, și ne speriem de ceea ce găsim acolo. Constatăm că nu ne putem povesti, că nu putem externaliza cele care țin de identitatea cea mai adâncă a ființei noastre. Ne constatăm propria noastră derută, lipsă de sens. Acela este momentul declanșator pentru căutarea identității naostre.

Când ne trezim într-o criză de identitate, avem nevoie să ne fie consolidată această identitate, în Hristos. Noi ne descoperim, cu adevărat, pe noi înșine, și ne întâlnim cu sinele nostru, când ne rugăm – este cel mai real moment al întâlnirii cu sinele profund al ființei noastre.

De aceea, vă îndemn ca, ori de câte ori vă aflați într-o criză de personalitate, de identitate, primul refugiu, primul imobld pe care să îl simțiți, să fie rugăciunea.

Rugăciunea, ca și iubirea, unește ființa noastră împrăștiată din pricina păcatului sau a situațiilor pe care le trăim în viață și care se năpustesc asupra ființei noastre, astfel încât simțim că nu ne mai găsim sensul. De aceea, vă îndemn să vă uitați înspre Hristos.

Hristos nu a trăit niciun moment de dedublare, nu a avut o „identitate” pe care să Și-o trăiască, în modul în care o trăim noi.

Identitatea lui Hristos, Dumnezeu-Omul, este una de pace, de armonie, de multă liniște și multă comuniune între cer și pământ.

Din păcate, lumea în care trăim noi, astăzi, ne invită să ne asumăm multe identități false, și noi acceptăm acest lucru, transformând sinele (eul) nostru într-o chestiune duplicitară. Vrem să ne vindem bine.

În momentul în care ne livrăm, pe rețelele de socializare (în mediile digitale), încercăm să o facem cât mai perfect, încercăm să ne livrăm celui care știm că se va uita pe pagina noastră Facebook, de Instagram, de Twitter sau pe contul de Snapchat, vrem să fim perfecți.

În acele momente, pe care le perpetuăm zi de zi și, poate, săptămâni la rând, nu facem altceva decât să ne livrăm o identitate falsă, pentru că noi nu suntem perfecți, nu arătăm în modul în care vrem să ne prezentăm celor de la care așteptăm un like sau un comentariu.

În acest moment, ne angajăm pe un drum în care nu o să mai avem putința de a ne găsi pe noi înșine. Viața, cu încercările ei și cu momentele ei de schimbare, ne va aduce în punctul în care vom zice: „Am greșit atunci când am încercat să mă livrez pe mine (sinele meu), într-un mod cum, de fapt, eu nu sunt. Și totul a fost o minciună”.

Încercați să vă ancorați în Hristos, în slujbele Bisericii și, mai cu seamă, în Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, căci El ne dă adevărata identitate. Dacă ne vom strădui să simțim fiecare cuvânt al Sfintei Liturghii, inevitabil, ne vom întâlni cu noi înșine. Nu putem să fugim de noi înșine.

Vă propun, după ce vă veți întoarce la casele voastre, să faceți următorul exercițiu: închideți-vă în camera voastră, trageți-vă perdelele, să fie cât mai întuneric, și propuneți-vă să stați, 15 minute, doar cu voi înșivă, fără să vorbiți, fără să folosiți telefoanele, și să nu aveți niciun ceas lângă voi – doar să vă puneți, undeva, departe, o mică alarmă, care să vă atenționeze că au trecut cele 15 minute.

Sunt mai mult decât convins că nu vor trece decât câteva secunde, și ne vom plictisi, vom avea tentația de a ne uita înspre ceas, să vedem câte minute s-au scurs și câte mai avem până la ținta pe care ne-am propus-o.

Concluzia este că, dacă ne plictisim de noi înșine, de propria noastră existență, de ce nu s-ar plictisi și cei de lângă noi, de modul cum ne comportăm, cum gândim, cum simțim, de fluxul de energie pe care îl transmitem celorlalți?

Dacă eu mă plictisesc de mine însumi, atunci ar trebui să reflectez asupra a ceea ce sunt eu, asupra identității mele, să plonjez în sufletul meu și să fac o mică „revizie tehnică”. De multe ori, ne comportăm în mod automat, ca o mașină, și, așa cum facem revizia tehnică la mașină, avem nevoie să ne facem și nouă o revizie tehnică.

Preasfinția Sa i-a îndemnat pe tineri să își contureze o personalitate puternică și o identitate distinctă:

Căutați-vă identitatea, și o veți vedea, găsită, cu adevărat, în Hristos, în Liturghie. Nicăieri în altă parte – oricât de perfect v-ați livra și v-ați „vinde” sinele –, nu veți căpăta liniște. Va veni momentul în care nu veți putea fugi de voi înșivă, de adâncul sinelui vostru.

Căutați identitatea voastră în rugăciune, care să vă fie ca un refresh, ca o formă de reîmprospătare a puterilor sufletului, vlăguite de nimicurile, pe care le lăsăm să pătrundă în noi, și ne transformă în niște ființe cu reflexe de legumă.

Rugați-vă cât mai mult. În momentele de criză, puneți rugăciunea, și nu atât răfuiala, nici măcar cu voi înșivă, cu atât mai puțin cu cei din jurul vostru. Puneți, în locul acelei stări de criză, multă rugăciune, și veți vedea că veți simți, în sufletul vostru, descoperirea propriei identități.

Uitați-vă la Hristos, Cel care nu a trăit, niciodată, nicio clipă de dedublare – a fost întotdeauna de o autenticitate și sinceritate față de noi, oamenii, cum nu reușim noi să percepem, când citim Sfintele Evanghelii.

De asemenea, Părintele Episcop Ignatie a mulțumit lui Jonathan și familiei lui pentru faptul că au acceptat invitația de a veni în România, la Vaslui, și pentru mărturia frumoasă pe care o face referitor la credința ortodoxă:

L-am întâlnit prima dată pe Jonathan Jackson în Irlanda, la sfințirea unei biserici, împreună cu Părintele Mitropolit Iosif și cu familia lui:

Jonathan s-a convertit la Ortodoxie, iar drumul spre convertire a început din România, ceea ce l-a determinat să fie foarte apropiat de poporul român. În Irlanda mergea foarte des la slujbele care se săvârșeau la Centrul Misionar „Sfântul Ioan Botezătorul” și era foarte atașat de Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii” din Shannonbridge, în Sud-Estul Irlandei (este prima mănăstire ortodoxă, românească, din Insula de Smarald – Irlanda, iar Jonathan este unul dintre fondatori, care s-a implicat extrem de mult, prin donații).

Unii români, au zis, glumind: „De ce vine Jonathan la Vaslui, și nu la București sau la Cluj?” „Pentru că așa a vrut Dumnezeu, să vină la Vaslui.”

Preasfințitul Părinte Ignatie i-a oferit lui Jonathan Jackson cea mai înaltă distincție a Episcopiei Hușilor pentru mireni – Crucea Episcopală Grigorie Leu –, alături de mai multe volume de cărți care prezintă valorile credinței noastre, în limba engleză, în semn de recunoștință pentru tot ceea ce a făcut pentru comunitatea românească ortodoxă din Irlanda, dar și pentru ceea ce face pentru tinerii din Vaslui, în clipele de față.

Ierarhul Hușilor a mulțumit domnului președinte al Consiliului Județean Vaslui, Dumitru Buzatu și domnului primar al municipiului Vaslui, Vasile Pavăl, pentru sprijinul acordat acestor manifestări. De asemenea, a mulțumit pentru prezență  domnului Ioan Ciupilan, primarul municipiului Huși, precum și tuturor celor implicați în organizarea ediției a IV-a a Întâlnirii Tinerilor Ortodocși Vaslui.

A urmat apoi conferința susținută de Jonathan Jackson, intitulată: „Identitate virtuală versus identitate reală. Pericol, nepăsare sau stare de fapt?”,  transmisă live pe pagina Episcopiei Hușilor. Traducerea conferinței, din limba engleză în limba română, a fost asigurată de părintele Liviu Barbu.

Sursa: Episcopia Huşilor