Alături de Preasfinția Sa a slujit și părintele paroh Marcel Traistă.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit despre virtutea bunei chibzuințe și a discreției, care sunt caracteristici esențiale ale unui om bun:

«Grăitorul de rele dă pe faţă lucruri de taină, iar omul cu duhul cumpănit le ţine ascunse» (Pildele lui Solomon 11, 13)

În Pildele lui Solomon găsim, cu multă prisosință, sfaturi foarte concrete, care ne ajută să ne îndreptăm viața și să fim mai atenți față de noi inșine și față de cei din jur.

În versetul de mai sus ni se vorbește despre ce înseamnă să fim oameni discreți, atunci când cineva ne încredințează taina sufletului său.

Din păcate, fără a fi pesimiști și fără a avea o viziune negativistă asupra lumii, constatăm, cu surprindere, că întâlnim din ce în ce mai puțini oameni discreți.

Întâlnim tot mai rar oameni în care să avem încredere și în fața cărora să avem capacitatea de a ne deschide deplin, fără să ne judece sau fără să ne gândim, vreo clipită, că ne-ar putea trăda.

Mare parte dintre noi nu am dobândit încă exercițiul discreției.

Înțeleptul Solomon ne spune că omul care este deprins să facă răul, foarte greu va ține o taină. Răutatea din inima lui îl va împinge să dea pe față ceea ce el a auzit în taină de la semenul său.

Cu cât un om este mai indiscret, cu atât să ne gândim că sufletul aceluia este bolnav de răutate.

Indiscreția unui om este direct proporțională cu răutatea care se ascunde în inima lui.

Un om bun, cumpănit, are deprinderea de a păstra o taină.

Când vedem pe cineva că bârfește, că nu poate fi de încredere, să ne gândim că inima lui este atinsă de duhul răutății.

Omul cu «duh cumpănit» este un om echilibrat, bun, care stă și chibzuiește, este foarte atent la ceea ce vorbește și la cum reacționează într-o situație delicată. Este foarte atent la tot ceea ce aude și are capacitatea de a discerne.

Un astfel de om toate le ține ascunse, indiferent ce va auzi, oricât de reprobabil ar fi din punct de vedere moral. Inima sa este ca un «mormânt» în care înmormântează totul.

Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre atitudinea pe care ar trebui să o avem când ne confruntăm cu un om indiscret:

Pe omul discret ne putem bizui negreșit. Nu ne vom înșela niciodată.

Pe omul care este, așa cum ne exprimăm în limbaj popular, «gură spartă», să nu ne bazăm, pentru că nu este de încredere și nici om bun.

Inima lui este atinsă de răutate. Dacă bunătatea s-ar sălășlui în sufletul său, aceasta l-ar învăța cumpătarea și înțelepciunea, încât va primi puterea de a fi și discret.

Cu toții am trăit dezamăgirea când, poate, am încredințat un lucru unei persoane în care am avut încredere, dar acea persoană a dezvăluit tot ceea ce îi spusesem. Cu cât a făcut-o într-o manieră mai vicleană și cu cât ne-a mințit, încredințându-ne că nu va spune nimic, cu atât acea persoană este mai demnă de foarte multă milă, compasiune și de rugăciune.

Este o artă să poți păstra în sufletul tău ceea ce auzi, mai ales negativ, despre semenul tău.

Cuvântul Înțeleptului Solomon este foarte actual și ne ajută să găsim o lampă de control: dacă omul este discret și ține totul în inima lui, să avem încredințarea că este un om bun. Dacă este «gură spartă» și grăiește vrute și ne-vrute, să ne gândim că poate fi capabil și de foarte multă răutate.

Ce atitudine ar trebui să avem în fața unui astfel de om? Să nu îl judecăm, ci să ne rugăm ca Domnul să îi dăruiască înțelepciune, cumpătare și bună chibzuință.

Vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților avea un cuvânt foarte frumos: «nu este greu a trăi, greu este a cumpăni» – de a găsi calea înțeleaptă.

sursa: episcopiahusilor.ro