Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele exarh Zaharia Curteanu, părintele protopop Vasile Lăiu și părintele paroh Daniel Dănăilă.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit despre modul în care putem simți prezența și ocrotirea îngerului păzitor:

«Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc» (Palmul 103, 5)

Este un bun prilej pentru noi să reflectăm asupra unei realităţi spirituale de care, poate, nu mai suntem chiar așa de conștienţi. Prin Taina Sfântului Botez am primit, cu toţii, un înger păzitor – cel care are grijă de viaţa noastră.

În rugăciunile de dimineaţă și de seară avem un text de rugăciune și de cinstire pentru îngerul păzitor, care este numit «păzitorul vieţii». În rugăciunile de dimineaţă, cea de-a noua este dedicată îngerului păzitor al vieţii noastre, pe care ni se spune că l-am primit cu toţii în Taina Sfântului Botez. La rugăciunile de seară, în cea de-a șaptea rugăciune, îi cerem ocrotitorului nostru spiritual să ne dăruiască somn cu pace și să ceară iertare de la Dumnezeu pentru păcatele și greșelile pe care le-am săvârșit pe parcursul unei zile.

Nu mai realizăm, din punct de vedere spiritual, că noi avem un înger păzitor. Credem că acest lucru este valabil numai pentru cei mici, mai ales atunci când le spunem că ei trebuie să fie cuminţi, pentru că asupra lor veghează „îngerașul”. Sau, dacă nu s-au comportat așa cum ar fi trebuit, le spunem că îngerașul lor cel bun ne-a șoptit că ei nu au fost cuminţi.

Oare noi, când le vorbim celor mici despre îngerul lor păzitor, avem credinţa că și noi avem un înger care ne ocrotește, pe care l-am primit cu toţii în Taina Sfântului Botez? Preotul care ne-a botezat I-a cerut lui Dumnezeu să ne dăruiască fiecăruia dintre noi un înger păzitor.

Biserica a considerat să introducă în cadrul rugăciunilor de dimineaţa și de seara, câte o rugăciune dedicată îngerului păzitor ca să ne conștientizeze și să ne amintească că noi suntem ocrotiţi de acesta și că trebuie să-i cerem ajutorul ori de câte ori avem nevoie de el.

În experienţele limită din viaţa noastră (un accident sau ceva foarte neplăcut, în urma căruia am simţit intervenţia lui Dumnezeu și că a fost ceva dincolo de lumea aceasta, că nu ţinea de puterile noastre să gestionăm acelei situaţii dificile), spunem că „ne-a salvat îngerul” și am scăpat teferi și nevătămaţi.

În asemenea situaţii, fie simţim intervenţia lui Dumnezeu, fie intervenţia îngerului păzitor – care tot de la Dumnezeu este trimis. Din păcate, ne aducem aminte de ocrotirea îngerului păzitor doar în momente dificile. Nu-i simţim lucrarea. Poate că nici nu-l invocăm atunci când am avea nevoie de ajutorul lui.

Dacă am citi cu regularitate rugăciunile de dimineaţa și de seara, atunci am conștientiza că ne începem ziua sub ocrotirea unui înger, care ne călăuzește pe tot parcursul acesteia, și o încheiem cu mulţumire și cinstire deosebită faţă de acesta, că ne-a ajutat să parcurgem cu bine ziua sau ne-a învăţat (ne-a înţelepţit), în momentele de încercare, să le luăm ca atare și să vedem rostul acestora.

De multe ori, Dumnezeu îngăduie o suferinţă asupra noastră, tocmai ca noi să ne înţelepţim, să dobândim un plus de experienţă asupra modului cum ne desfășurăm viaţa. Câteodată huzurim, uităm să fim atenţi faţă de cele ale sufletului, și încercările sunt cele care ne deschid ochii, ne trezesc la realitate, conștientizăm ce este cu adevărat esenţial pentru viaţa noastră.

Părintele Episcop Ignatie a arătat cum putem să ne dăm seama ce înger ne influențează starea sufletească:

În cartea de spiritualitate numită „Sbornicul” – care înseamnă culegere (antologie) de texte despre rugăciunea lui Iisus – ni se spune cum ne putem da seama dacă noi îl lăsăm pe îngerul păzitor să ne influenţeze, să lucreze în viaţa noastră:

«După învăţătura Sfinţilor Părinţi, lângă om se află doi îngeri: unul bun și altul rău. Îngerul cel bun e liniștit, blând și tăcut. Când intră el în inima omului, vorbește cu el despre dreptate, curăţie, liniște, și despre tot lucrul bun și despre orice virtute. Când vei simţi acest lucru în inima ta, atunci se vede că în tine e îngerul dreptăţii, îngerul cel bun. Iar duhul cel viclean (îngerul cel rău) e răutăcios, brutal și fără de minte. Când va intra el în inima ta, ai să cunoști acest lucru după faptele lui.»

Ne dăm seama, în funcţie de faptele pe care le săvârșim, dacă îngerul bun este în inima noastră sau ne lăsăm influenţaţi de îngerul cel rău.

Dacă vom vedea un om liniștit, blând, bun, tăcut, curat și cu dorire de a face lucruri frumoase și bune, este un semn vădit că în inima lui este îngerul cel bun. În contrast cu un asemenea om, dacă vom vedea pe cineva care este răutăcios, brutal, și fără de minte, care este pus pe a face numai rele – a jigni, a calomnia, a fi invidios, gelos – este un semn limpede că în inima acestuia este un înger rău, un duh viclean.

De noi depinde pe cine lăsăm să intre în inima noastră, pe cine lăsăm să ne influenţeze.

Cu toţii ne dorim să fim oameni buni, blânzi, tăcuţi și liniștiţi. Ne displac oamenii care tulbură, care sunt întotdeauna puși pe sfadă, nemulţumiţi, doritori de a fi în centrul atenţiei, aroganţi, care îi tratează pe cei din jurul lor cu superioritate. Este foarte greu să ducem ambianţa unui asemenea om. În asemenea contexte, zicem că acea persoană are un duh rău, este călăuzit de un personaj negativ, care nu este altcineva decât îngerul cel rău (diavolul).

Să ne dorim ca în inima noastră să fie un înger bun, care să ne inspire în a-L iubi pe Dumnezeu, a ne trăi credinţa frumos, conștient și autentic, și, pe cât ne stă în putinţă, să-l alungăm pe îngerul cel rău din viaţa noastră.

Sursa: Episcopia Huşilor