În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit despre diferența dintre înțelepciune și pricepere, așa cum este evidențiată în Pildele lui Solomon:

«Adună înţelepciune, dobândeşte pricepere! Nu le uita şi nu te depărta de la cuvintele gurii mele!» (Pildele lui Solomon 4, 5)

În perioada Postului Mare, atât la slujba Ceasurilor (care se săvârșește dimineața), cât și la Vecernie (slujită împreună cu Liturghia Darurilor mai înainte sfințite), se citesc cel puțin două texte vechi-testamentare – unul din Cartea Facerii (pe tot parcursul Postului Mare, în fiecare zi se citește la slujbe câte un capitol) și unul din Pildele lui Solomon.

Înțeleptul Solomon ne îndeamnă să adunăm înțelepciune, pentru ca, în felul acesta, să dobândim pricepere.

Noi confundăm, din punct de vedere semantic, cele două substantive pe care le folosim ca fiind sinonime – inteligență și înțelepciune. Nu este același lucru.

Înțelepciunea înseamnă inteligența dobândită în urma experienței (făptuirii). Cu alte cuvinte, înțelepciunea este inteligența practică (dobândită din practică). Inteligența este tot ceea ce ține de procesul cognitiv, mental, dar desprins de practică (făptuire).

Ambele sunt binecuvântate de Dumnezeu, însă cea mai de folos – așa cum stăruie înțeleptul Solomon – este înțelepciunea, cea care ne ajută să dobândim priceperea.

Cuvântul «priceput» are, în limba română, două conotații. Când spunem despre cineva că este un om priceput, scoatem în evidență profesionalismul, dexteritatea cu care el se manifestă în profesia pentru care s-a pregătit, sau, în termeni mai moderni – abilitățile lui – un dascăl priceput, un tâmplar priceput (fiecărei profesii îi putem adăuga acest adjectiv).

Ca substantiv, «pricepere» înseamnă deja un salt de la înțelepciune, ca inteligență practică. Priceperea înseamnă și acuitatea minții omului, în urma înțelepciunii (a experienței dobândite), de a sesiza esența lucrurilor.

Acest lucru înseamnă ca cineva să aibă pricepere, din punct de vedere spiritual. Este un adaos de înțelepciune, cu sensul de a prinde lucrurile în esența lor.

Desigur, și omul înțelept acționează așa cum trebuie în situații delicate, complexe și găsește cele mai potrivite soluții. Omul priceput din punct de vedere spiritual, este cel care merge direct la esență, la ceea ce este cu adevărat important, dintr-un noian de lucruri.

De aceea, înțeleptul Solomon ne îndeamnă, folosind un verb foarte frumos – «a aduna» – «adună înțelepciune ca să dobândești pricepere» (ca și cum am aduna fructele dintr-o livadă). Însuși înțeleptul Solomon face această diferențiere între înțelepciune, ca punct de plecare, pentru a dobândi cât mai multă pricepere.

Avem nevoie de asemenea oameni, într-o lume confuză, aflată în derută din punct de vedere spiritual. Sunt puțini cei care au acest exercițiu și au cerut cu insistență de la Dumnezeu să le dăruiască înțelepciune.

Oameni inteligenți sunt destui în lumea aceasta, iar inteligența poate fi și malefică (înțelepciunea, niciodată). Înțelepciunea nu are cum să fie malefică. Înțelepciunea nu poate fi decât bună, duhovnicească.

Avem nevoie de asemenea oameni, în toate straturile vieții noastre sociale.

Cea mai acută lipsă de oameni este cea de oameni înțelepți, care să pună în prim-planul vieții lor preocuparea pentru a câștiga cât mai multă înțelepciune, ca să dobândească pricepere (așa cum ne îndeamnă înțeleptul Solomon – «Adună înțelepciune ca să dobândești pricepere. Nu o lepăda și ea te va păzi. Iubește-o și ea va sta de veghe»).

În cadrul slujbei, Părintele Episcop Ignatie a hirotesit întru duhovnic trei preoți recent hirotoniți.

Sursa: episcopiahusilor.ro