Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele protopop Vasile Lăiu.

Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”, coordonat de diaconul Vlad Mironescu.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit despre diferitele forme ale demonizării:

«Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor» (Matei 8, 34).

Pericopa evanghelică ne vorbește despre vindecarea a doi oameni posedați.

Viața celor doi locuitori din ținutul Gadarei era una privată de libertate. Însuși termenul de „posedare” implică, în mod logic, faptul că ei nu mai dispuneau de capacitatea de a-și determina gesturile și faptele lor, pentru că se aflau sub posesia celui rău, a demonilor.

Demonii urâțesc sufletul unui om și strică frumusețea vieții acestuia. În Evanghelie ni se spune că cei doi demonizați trăiau în morminte, având o înfățișare îngrozitoare, încât oamenii nu treceau pe acolo, pentru că le era foarte frică.

Cei posedați erau oameni lipsiți de tot ceea ce poate să ne ofere viața, ca trăire, ca bucurie sau împlinire. Faptul că trăiau printre morminte era un indiciu clar că, chiar dacă biologic erau vii, spiritual ei nu mai trăiau, erau ca niște morți. Așa cum mormintele nu au ferestre și este întuneric, la fel, sufletele celor doi posedați erau întunecate, cu ferestrele închise.

Hristos are milă și îi vindecă, îi scoate de sub influența și sclavia diavolului.

Unul dintre gânditorii francezi avea să exprime o realitate și un adevăr despre ce înseamnă să te lași prins în mreaja celui rău. Acesta spunea că „slăbiciunea unică a diavolului este să nu se bucure niciodată de bine, să urască binele”. Auzind o asemenea afirmație, în mod inerent ne putem gândi că și noi am avut momente în care nu ne-am bucurat de bine, l-am urât – cu precădere binele aproapelui nostru. Într-o asemenea conjunctură, noi am decis să intrăm sub influența celui rău.

Locuitorii Gadarei, care se ocupau cu crescutul porcilor, în momentul în care au văzut că turma de porci în care au intrat demonii ieșiți din cei doi posedați, s-a aruncat în mare și au murit, L-au rugat pe Iisus să plece din ținutul lor. Hristos era o prezență incomodă, care deranja. Văzându-și periclitată afacerea, Iisus a devenit o persoană indezirabilă, nedorită. Este demonic când omul este convins că prezența lui Dumnezeu, existența Lui, sunt incomode și deranjează, din varii motive.

Preasfinția Sa a afirmat că atunci când nu ne putem bucura de binele semenului nostru, suntem sub influența celui rău:

Mentalitatea lumii de astăzi, căreia îi aparținem și căreia nu ne putem sustrage în niciun fel, este una care vrea să-L scoată pe Dumnezeu din țesătura ei. Conform celor care sunt ostili Bisericii, referințele la Dumnezeu sau manifestarea publică a credinței ar trebui rezumate doar la viața particulară a fiecăruia.

Ați auzit spunându-se că dacă vrea cineva să își trăiască credința, să o facă acasă la el, nu în spațiul public. Deranjează o astfel de manifestare, exact cum au fost deranjați cei din Gadara. Ori de câte ori urâm binele și nu știm să ne bucurăm de binele săvârșit unui semen de-al nostru, recunoaștem că suntem stăpâniți de un duh drăcesc.

Demonii, ne spune Părintele Stăniloae, sunt dușmanii responsabilității și ai seriozității. Când ne deranjează binele, rânduiala, frumosul este un semn foarte clar că am decis să fim neserioși și iresponsabili, izvorul pentru tot ceea ce înseamnă urât, răutate și minciună. Demonii care îi posedau pe acei oameni nu puteau fi considerați responsabili și serioși, atât timp cât prin prezența lor, măcinau viața acelora, îi degradau de la statutul de ființe umane, coborându-i la stadiul de animalitate.

Se face referire la porc, animal considerat necurat de către evrei. Am putea crede că acei doi oameni, fiind posedați, trăiau viața porcilor, mizerabilă. Porcul iubește să fie murdar și se hrănește cu toate resturile.

Sigur, în mentalitatea creștină nimic nu poate fi necurat din ceea ce a creat Dumnezeu. Cu toate acestea, referințele lui Hristos la acest animal sunt cele în care ni se spune că nu este curat. În Evanghelia după Matei, ni se spune „nu dați mărgăritarele voastre porcilor” – adică celor care nu știu să prețuiască ce e frumos, strălucitor și conține binele, deoarece vor fi murdărite, îngropate în noroiul răutății, al invidiei și al ipocriziei.

Să învățăm să iubim binele, să ne bucurăm de el, mai ales în situațiile în care acesta vine cu impetuozitate asupra semenilor. Să ne aducem aminte și să reținem că ori de câte ori urăm binele și nu ne bucurăm de acesta, suntem ca cei posedați de cel rău.

La fel, când ne incomodează Hristos, mentalitatea Sa, credincioșii săi, suntem la fel cu cei din ținutul Gadarenilor, care chiar dacă nu aveau manifestări explicite demonice, aveau și ei niște demoni, pentru că nu voiau să Îl suporte pe Hristos. De obicei alungi pe cineva pe care nu îl iubești.

Așa s-au comportat cei din ținutul Gadarenilor, L-au alungat pe Dumnezeu, așa cum unii, prin ideologiile caracteristice post-modernității, vor să Îl alunge pe Dumnezeu din sfera vieții publice.

În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie l-a hirotonit întru preot pe diaconul Ionuț Mădălin Cotosa. La finalul slujbei, Ierarhul Hușilor i-a oferit Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și cheile bisericii, instalându-l ca paroh al Parohiei Rădăești.

Cu prilejul slujirii în Parohia Rădăești, Părintele Episcop Ignatie a sfințit și noua clopotniță a bisericii parohiale.