PS Varlaam indică sursa salutului creştin „Doamne ajută!”

Arhiepiscopia Bucureştilor

PS Varlaam indică sursa salutului creştin „Doamne ajută!”

Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a indicat duminică, 14 februarie, la Catedrala Patriarhală, una dintre sursele salutului creştin „Doamne ajută!”.

În predica sa, Episcopul vicar patriarhal a scos în evidenţă că aceste cuvinte, „Doamne ajută”, reprezintă cea de a doua rugăciune a femeii cananeence către Mântuitorul Hristos.

„A devenit un salut foarte frecvent întâlnit între creştini, dorind ca nu numai pe noi să ne ajute Dumnezeu, ci şi persoanele pe care le întâlnim în drumul nostru”, a explicat Preasfinţia Sa.

Prima ei rugăciune, Miluieşte-mă, Doamne sau Doamne miluieşte, a devenit „respiraţia fiecărui creştin care are o viaţă duhovnicească aleasă, fiind cea mai repetată rugăciune în cântările Bisericii”, a mai spus ierarhul.

Laolaltă, cele două rugăciuni au devenit, potrivit Părintelui Episcop, „foarte frecvente şi populare” în spiritualitatea creştină.

Virtuţile cananeencei

PS Varlaam Ploieşteanul a vorbit şi despre virtuţile principale ale cananeencei.

  • Credinţa puternică. Ea strigă către Hristos cerând ajutor în favoarea fiicei sale
  • Mila de mamă. O virtute apreciată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos de fiecare dată când a întâlnit o mamă sau un tată în suferinţă pentru suferinţele îndurate de copiii lor. Şi pentru această femeie suferinţa fiicei sale a devenit propria suferinţă.
  • Cunoaşterea identităţii Celui Căruia I se adresează. Dacă pentru mulţi dintre iudei Iisus era Nazarineanul sau Fiul lui Iosif, iată că pentru această femeie păgână care nu-L întâlnise niciodată pe Iisus, El este descris ca fiind Fiul lui Dumnezeu.

Dialogul Mântuitorului

În ceea ce priveşte tactica duhovnicească a Mântuitorului Hristos, utilizată la întâlnirea cu femeia cananeancă, Episcopul a pus în lumină cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur.

„Evanghelia ne pune înaintea conştiinţei şi inimii noastre icoana unei femei provenind din păgâni, dar care are un suflet plin de virtuţi, pe care a dorit să le cunoască şi cei care erau împreună cu El”.

„De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte tăcerea de mai întâi şi mai apoi dialogul Mântuitorului, destul de dur din această perspectivă, cu femeia cananeancă”.

„El a tăcut la început, iar mai apoi a încercat să o respingă pe această femeie, ştiind băgăţia duhovnicească a sufletului ei şi dorind ca evreii care erau împreună cu El să vadă cum şi în sufletul unui păgân poate străluci virtuţi esenţiale care îl pun pe om într-o legătură specială cu Dumnezeu”.

Episcopul vicar patriarhal a lansat îndemnul de a ne însuşi valorile sufleteşti ale cananeencei.

„Ne rămâne datoria să imităm în viaţa noastră virtuţile acestei femei pe care evanghelia a reţinut-o tocmai cu scopul de a fi model şi dascăl pentru noi, spre slava lui Dumnezeu şi spre a noastră mântuire. Amin”.

Sursa: basilica.ro

Citește despre: