Evenimentul a avut scopul de a evoca activitatea, faptele şi credinţa Mitropolitului-ctitor Anastasie Crimca, la împlinirea a 400 de ani de la minunatul dar pe care Înaltpreasfinţia Sa l-a făcut ctitoriei sale dragi - Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt“ de la Dragomirna, cel mai frumos manuscris miniat: „Psaltirea lui David“. Slujba Parastasului a deschis evenimentul cultural şi a legat, prin pomenirea ctitorilor, oameni din timpuri şi locuri diferite, „care s-au ostenit şi au slujit, care au ştiut cui cred şi cui trebuie să vieţuiască“, după cum a subliniat pr. Paul Valenciuc, consilier cultural al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Vernisajul expoziţiei a avut loc în muzeul mănăstirii şi s-a deschis prin citirea cuvântului Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Înaltul ierarh a menţionat valoarea liturgică a Psaltirii din cele mai vechi timpuri, fiind „cea mai cunoscută carte a Vechiului Testament“ şi până în zilele noastre, rămânând „inima şi sufletul întregii gândiri creştine“. Mesajul transmis celor prezenţi a constat în îndemnul la rugăciune: „Psaltirea lui Anastasie Crimca ne arată, prin îmbinarea coloritului bizantin a elementelor specifice neamului românesc, că Adevărul trebuie să-L căutăm spre cer, acolo unde El vieţuieşte şi ne aşteaptă pe fiecare dintre noi, să nu mai căutăm nici la apus, nici la răsărit“.

Psaltirea de la 1616 a avut o soartă dificilă

O scurtă, dar edificatoare biografie a preafericitului ctitor Anastasie Crimca a fost prezentată de prof. Ştefan Gorovei. Crimca, scriitor de cancelarie, ostaş, slujitor în preoţie, episcop, mitropolit, ctitor de aşezăminte sociale şi bisericeşti, a fost caligraf şi miniaturist al Scriptoriului de la Dragomirna. „Istoria scriptoriului este fascinantă. Tot ce ţine de istoria acestei mănăstiri, de la ctitor la manuscrise, este ca o poveste, ca o imagine colorată, aşa cum sunt miniaturile lui“. S-a menţionat că, deşi „producţia de carte a acestei şcoli este extraordinară, cu peste 120 de cărţi, cu sau fără miniaturi“, în muzeul mănăstirii se mai păstrează doar şapte manuscrise. Psaltirea de la 1616, această „capodoperă, comoară“, a avut o soartă dificilă fiind robită, ca cele mai multe obiecte şi cărţi cultice, în urma atacului căzăcesc de la 1653, şi răscumpărată de oameni de bine. Marile muzee ale lumii se mândresc cu manuscrise realizate în Scriptoriul de la Dragomirna, Apostolul de la Viena fiind inclus în rândul celor mai frumoase Biblii, în cadrul unei expoziţii realizate de Biblioteca Naţională din Austria. Olimpia Mitric, autoarea multor studii şi cărţi despre manuscrisele slavone din Moldova, a descris în cuvinte de specialitate valoarea documentară şi de artă a acestui manuscris miniat: „Acest codex miniat realizat în şcoala de miniatură de la Dragomirna, în care s-a cultivat meşteşugul copierii şi împodobirii manuscriselor cu ornamente şi miniaturi, împreună cu alte două manuscrise, Liturghier şi Tetraevanghel, reprezintă punctul terminus al activităţii de miniaturist a Mitropolitului Anastasie Crimca, cu totul desăvârşite în realizare“.

Colecţia de facsimile, prezentată publicului

Psaltirea de la Dragomirna are o organizare liturgică, iar textul este împărţit pe catisme, fără a avea în cuprins indicaţii tipiconale. Manuscrisul este scris pe pergament şi cuprinde 25 de caiete. Acest exemplar de lux este unica psaltire ilustrată din istoria artei medievale româneşti, fiind bogat ilustrată cu 32 de miniaturi, în plină pagină şi în text. Frontispicii, vignete şi chenare mici din împletituri completează ilustraţia. Rasofora Teodosia Moraru, coordonatoarea activităţii atelierului de pictură, a spus câteva cuvinte despre activitatea acestui atelier, menţionând expoziţiile din ţară şi străinătate la care maicile au participat cu icoane pe lemn, sticlă; cu facsimile pe hârtie şi pergament după manuscrisele miniate de la Dragomirna. Prin aceste activităţi se doreşte o continuitate a activităţii şcolii de miniatură de la Dragomirna. Stavrofora Macrina Săuciniţanu, stareţa Mănăstirii Dragomirna, a fost moderatorul acestui vernisaj şi a prezentat colecţia de facsimile. Astfel, s-a descris impactul pe care îl are acest codex de la 1616: „O parte din osteneala maicilor de la Atelierul de miniatură şi caligrafie «Mitropolit Anastasie Crimca» se vede acum prezentată în această expoziţie. Este vorba de interpretări ale unor pagini din Psaltire, 52 la număr. S-au ales pagini cu ilustraţii în plină pagină sau cu text şi ilustraţie pe jumătate de pagină, cu frontispicii şi litere ornamentate, cu text intercalat între ilustraţii. În acest manuscris, considerat monument-limită în istoria artei româneşti, autorul realizează un sistem original de interpretare a subiectului. Alături de tema clasică de realizare, întâlnim elemente autohtone de veşminte, arhitectură şi vegetaţie: coroana domnească a voievozilor moldoveni purtată de prorocul David, instrumente muzicale din epocă, fundal de cetăţi cu ziduri crenelate specific moldoveneşti şi chiar chivotul legii în forma unei biserici moldoveneşti cu cruce. În expoziţia de faţă se vede sârguinţa cu care maicile s-au străduit să realizeze cât mai fidel ilustraţiile din original. Fiecare pagină are explicaţia cu traducerea în limba română şi poziţia în manuscrisul original“.

Volume dedicate Mănăstirii Dragomirna

La Dragomirna, Psaltirea de la 1616, datorită similitudinilor de redare arhitecturale şi dar şi a temelor iconografice, ne vorbeşte şi despre pictura murală din Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt“. Cu ajutorul Domnului şi prin concursul mai multor specialişti prezenţi în sală, obştea Dragomirnei s-a bucurat anul acesta de o deosebită apariţie editorială - albumul „Frescele Mănăstirii Dragomirna“. Este o carte la care obştea a ostenit mult şi care a apărut sub patronajul Editurii „Iacov Putneanul“ a Mănăstirii Putna, cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte. Fotografiile au fost realizate de Petru Palamar chiar la finalizarea lucrărilor de restaurare în 2012. Prof. Ştefan Gorovei a scris în acest album despre istoricul Mănăstirii Dragomirna şi ne-a spus că „acest minunat album, extraordinar de frumos ilustrat cu fotografii de calitate, încununează o activitatea editorială a Mănăstirii Dragomirna“. În ultimii trei ani, cu rugăciunea ctitorilor şi prin deosebita osteneală a profesorilor Ştefan Gorovei şi Maria Magdalena Szekely, au apărut volumele: „Dragomirna şi ctitorii ei“, „Dragomirna, istorie, tezaur, ctitori“ şi „Dragomirna ctitori şi restauratori“. Mihaela Palade, distins istoric de artă, a binevoit să scrie despre arhitectura Dragomirnei în acest album, pe care-l consideră a fi un „muzeu imaginar“: „Elansarea arhitecturii Dragomirnei scoate mai mult în evidenţă pictura miniaturală, care descoperă Împărăţia cerurilor. Nervurile ca elemente de arhitectură sunt de fapt funii care se aruncă în cer“. Carmen Solomonea, coordonatoarea echipei de restaurare a frescelor bisericii şi câştigătoarea premiilor Europa Nostra, a evidenţiat calitatea frescelor din altarul şi naosul Dragomirnei mari: „Pictorii au lucrat pentru Dumnezeu, scenele, detaliile care se regăsesc în turlă nu mai pot fi observate cu ochiul liber“. Evenimentul s-a încheiat cu frumoase interpretări de psalmi şi cântece de neam ale elevilor Şcolii Gimnaziale Mitocu Dragomireni, sub îndrumarea părintelui Ionuţ Apetrei. Artiştii - pictori, iconari, zugravi, care au colaborat la realizarea manuscriselor miniate şi a frescelor Bisericii „Pogorârea Duhului Sfânt“ - nu şi-au dorit neapărat să obţină un adevărat efect artistic, ci scopul lor principal a fost de a da ilustrării textelor din sfintele cărţi maximum de adevăr şi folos duhovnicesc asupra sufletului privitorului. (rasofora Maria Magdalena Gherghina, secretara Mănăstirii Dragomirna)