Răspunsul Părintelui Mitropolit Teofan la scrisoarea Preasfințitului Longhin

Arhiepiscopia Iaşilor

Răspunsul Părintelui Mitropolit Teofan la scrisoarea Preasfințitului Longhin

Recent, P.S. Longhin, Episcop de Bănceni (Ucraina), a adresat o scrisoare publică ierarhilor și credincioșilor din Patriarhia Română, pretextul fiind anumite tulburări create de documentele Sinodului din Creta. Întrucât numele Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan a fost menționat în mod special ca fiind destinatar al acestui document, în care se fac referiri și la probleme ce sunt de competența canonică a Arhiepiscopiei Iașilor, aducem la cunoștința opiniei publice răspunsul Mitropolitului Moldovei și Bucovinei adresat Episcopului de Bănceni. (Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşilor)

 

Preasfinției Sale,

Preasfințitului LONGHIN,

Episcop de Bănceni

 

Preasfinţia Voastră,

 

            La Cabinetului Mitropolitan – Iași, am primit cu câteva zile în urmă, din partea Preasfinției Voastre, o scrisoare adresată ierarhilor români și poporului ortodox român, „îndurerat și prigonit”, menționând și numele meu.

În această scrisoare, Vă exprimați îngrijorarea față de creștinii care, după părerea Preasfinției Voastre, sunt „alungați și scoși în drum, din mănăstiri și biserici” și îmi transmiteți îngrijorarea cu privire la anumite evenimente legate de viața Bisericii, ce au survenit în urma Sinodului din Creta. În această scrisoare numiți Sinodul din Creta ca fiind „eretic și tâlhăresc”, iar pe cei ce au luat parte la acesta, îi numiți închinători ai „bisericilor eretice”.

            Nu mă îndoiesc de faptul că Preasfinția Voastră cunoașteți că un Sinod nu poate fi condamnat decât de un alt Sinod, dar, sunt surprins de ușurătatea cu care Vă exprimați la adresa celor care au participat la Sinodul din Creta, numindu-i „păstori care au lăsat calea spre Hristos și au luat drumul blestemat al ereziei ecumeniste.”

            Eu, ca episcop al Bisericii Ortodoxe, îmi încadrez slujirea în comuniunea sinodală, așa cum arată Canonul 37 apostolic, „în Sinod discutând toate problemele cu care se confruntă Biserica”, și mă las călăuzit de Canonul 19 al Sinodului IV Ecumenic prin care se arată că din cauza slăbirii comuniunii sinodale „sunt neglijate multe dintre chestiunile bisericeşti care necesită îndreptare”.

            În calitatea mea de membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române am participat la Sinodul din Creta cu conștiința că împlinesc datoria de a rămâne în comuniunea sinodală a Bisericii.

            Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul ultimei sesiuni, a arătat că există posibilitatea de îmbunătățire a documentelor Sinodului din Creta precizând că: „…textele pot fi explicitate, nuanțate sau dezvoltate de către un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe. Explicitarea acestora și redactarea altor documente sinodale cu teme diferite nu trebuie realizate, însă, sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există consens panortodox, ele trebuie amânate și perfecționate până când se va realiza un consens.”

            În același sens, Bisericile Ortodoxe Autocefale, fără nici o excepție, nu au definit Sfântul Sinod din Creta în duhul și în termenii folosiți de Preasfinția Voastră, ci au afirmat că acest Sinod este o etapă importantă în procesul sinodal în care Biserica Ortodoxă este angajată de mai bine de 60 de ani.

            Toate aceste aspecte mă fac să fiu încrezător că Biserica din al cărui Sfânt Sinod fac parte are toate mijloacele pentru a apăra credința și rânduiala canonică și consider că doar rămânând în comuniunea sinodală pot să duc la îndeplinire slujirea la care am fost chemat.

            Având în vedere cele arătate mai sus, nădăjduiesc că vă veți reconsidera poziția pe care ați prezentat-o în scrisoarea Preasfinției Voastre și că veți înceta să îndemnați clericii din parohii, viețuitorii din mănăstiri și pe credincioșii mireni din Arhiepiscopia Iașilor și din România, în general, să întrerupă legătura liturgică în care se află cu păstorii lor canonici. Intervențiile Preasfinției Voastre pe teritoriul canonic al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei sunt încălcări clare ale Sfintelor Canoane (Canonul 2 al Sinodului II Ecumenic și Canonul 20 Trulan).

            Cât privește așa-numita „prigoană împotriva celor ce-și iubesc Biserica”, ea nu numai că nu există, ci, dimpotrivă, dorim ca toți preoții, monahii, monahiile și credincioșii mireni să rămână în bisericile și mănăstirile lor în stare de comuniune cu păstorii lor legitimi, arhiereii celor 14 Sfinte Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe autocefale.

 

Cu durere și nădejde în Hristos-Domnul,

 

† TEOFAN

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Citește despre: