Râul Iordan

Reportaj

Râul Iordan

Râul Iordan (Israel) Râul Iordan, principala apă curgătoare a Palestinei, izvorăște din Munții Libanului, apoi traversează Marea Galileii și după un lung și sinuos traseu se varsă în Marea Moartă. Iordanul este pomenit în Sfânta Scriptură de peste 150 de ori. Cel mai important moment în care apare Iordanul este, fără îndoială, Botezul Domnului, relatat de toți cei patru evangheliști: Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11; Luca 3, 21-22 și Ioan 1, 29-34. După cum trecerea Iordanului are, pentru vechiul Israel, semnificația intrării în Țara Făgăduinței, adică sfârșitul robiei și rătăcirii în pământ străin, tot așa pentru Biserica creștină – „Noul Israel“, Iordanul semnifică trecerea la o nouă condiție spirituală, nașterea prin Botez la o nouă viață, în vederea intrării în Împărăția lui Dumnezeu. Pe lângă Marea Galileii, Iordanul este principala sursă de apă dulce a Israelului. Iordanul delimitează, înspre răsărit, pe o lungime de 180 de kilometri, Țara Sfântă - Canaan-ul de odinioară sau Palestina. Lungimea totală a râului Iordan este însă mult mai mare, aceasta atingând 360 de kilometri. Râul Iordan izvorăște în munții Libanului, prelungire a Muntelui Hermon, de unde curge spre sud, până în Țara Sfântă - Israel, unde se varsă pe coasta Mării Galilea. Iordanul se varsă apoi pe coasta meridională a mării, curgând spre sud și servind drept frontieră între Israel și Iordania, apoi între Cisiordania și Iordania, vărsându-se în Marea Moartă. Distanța dintre Hermon până la vărsare în Marea Moartă este de 215 kilometri, dar calculând și multiplele curbe de pe drum, el măsoară 360 de kilometri. Lățimea medie este de 27-45 metri și adâncimea de 1,5-3,5 metri. În evreiește, Iordanul este numit נהר הירדן „Nahar Ha Yarden“, adica „râul care coboară“. Între izvor și vărsare, Iordanul are o diferență de altitudine de 800 de metri. Într-adevăr, de la cel mai îndepărtat dintre cele trei izvoare principale ale sale (Hasbeiya, în Liban), râul coboară ajungând la un moment dat până la 465 m sub nivelul mării (pe Valea Ghorului, după ieșirea din Lacul Tiberiadei, pe care-l străbate peste 20 de kilometri) și pierzându-se în Marea Moartă, aflată ea însăși la circa 400 de metri sub nivelul convențional al mărilor. În vechime, malurile Iordanului erau destul de salbatice, cu vegetație abundentă și fiare temute de călători: „Iată, ca un leu se ridică din tufișurile Iordanului...“ (Ieremia 50, 44). De cealaltă parte a Iordanului se întindea deșertul, „pustia“ din care a răsunat glasul Sfântului Ioan, Înaintemergatorul și Botezătorul Domnului, și unde Hristos Însuși S-a retras timp de 40 de zile după Botez, rugându-se, postind și biruind întreita ispitire. Astăzi râul este străjuit de oaze de verdeață, culturi îngrijite și obiective turistice. Iordanul este principala sursă de apă dulce din regiune pentru Israel și Iordania. În prezent râul este grav amenințat de poluare. După spusele specialiștilor se preconizează chiar secarea râului pe cursul său inferior. Așa cum lumina sfântă se coboară an de an la Ierusalim, curgerea în sens invers a Râului Iordan este una dintre minunile care i-a convins pe mulți păgâni să vină la Hristos. Minunea are loc doar în ziua în care ortodocșii din Țara Sfântă sărbătoresc Botezul Domnului pe stil vechi, adică la 18 ianuarie. Apele râului se întorc pur și simplu și curg în sens invers în momentul în care preoții rostesc rugăciunile către Duhul Sfânt, pe care Îl cheamă să sfințească apa, oamenii și întreaga fire a naturii. Mulți dintre cei prezenți se aruncă în apă, spre a se sfinți în râul în care odinioară Domnul Iisus a fost botezat de Proorocul Ioan. Praznicul Botezului Domnului mai este numit teologic și Epifania sau Arătarea Domnului. Aceasta deoarece în momentul Botezului s-a arătat Duhul Sfânt sub forma unui porumbel deasupra lui Iisus, iar vocea Tatălui ceresc s-a auzit spunând: „Acesta este Fiul meu iubit“ (Mt. 3, 16-17). În felul acesta, Dumnezeu-Tatăl a arătat clar că Iisus este persoană a Sfintei Treimi și L-a trimis în lume pentru ca noi să-L ascultăm și să ne mântuim. Deci a fost momentul arătării, a descoperirii tainei dumnezeiești. În primele veacuri creștine, credincioșii stăteau câte trei zile la Iordan înaintea zilei Botezului Domnului și se rugau. Catehumenii se pregăteau să primească botezul direct în apa în care a fost botezat însuși Domnul Hristos.